Povestea unui cercetaş

De la ce am pornit

2009-10-27T21:00:00.042+02:00

Nu mi-am cunoscut bunicul, pe Ioan Dem. Dimancescu. S-a nascut in 1898 si s-a prapadit in 1951.

Ar fi avut multe sa-mi povesteasca. Despre anii lui de liceu la colegiul Mihai Viteazul din capitala, despre inceputurile Cercetasiei in Romania, despre cum s-a inrolat ca voluntar la Scoala de Ofiteri la inceputul Marelui Razboi si despre bataliile in care a fost ranit si decorat (Cota 789/Cosna si Cota 383/Grozesti). Despre campaniile din Basarabia (1918-1919) si Ungaria (1919).
Ar mai fi putut sa-mi spuna despre entuziasmul cu care a insufletit Cercetasia in perioada interbelica punandu-si in valoare cunostiintele acumulate peste Ocean, la Springfield College, ca bursier al guvenului roman. Despre Clubul Peles / Sinaia al carui presedinte a fost si despre metodica introducerii Educatiei Fizice in randurile armatei romane.
Si nu in ultimul rand despre prietenia frumoasa pe care a avut-o cu Dimitrie Dem. Dimancescu, fratele sau mai mare, leader si coleg al primelor patrule cercetasesti de la liceul Lazar, devenit diplomat de cariera dupa terminarea razboiului.

Sunt totusi norocos cu o arhiva de familie. Am jurnale, articole din presa vremii, poze, decoratii si brevete pe care m-am simtit la un moment dat dator sa le scot din sertare si sa le impartasesc si altora, pe o structura schitata de tatal meu, Radu Mihai Dimancescu.

De ce Povestea unui Cercetas?
Pentru ca in tot ce a facut, bunicul meu a fost insufletit de valorile si principiile Cercetasiei.
Pentru ca fiecare din noi putem sa ne regasim intr-o poveste adevarata.
Pentru ca sa ne aducem aminte de cei carora le datoram recunostiinta.

Alin Mihai Dimancescu
August 2009

Copilaria si adolescenta

2009-09-28T00:23:00.068+03:00

pana in octombrie 1916

Ioan (Nelly) Dimancescu s-a nascut pe 12 octombrie 1898 in familia lui Dumitru Dimancescu, functionar la Caile Ferate, sef de gara la Titu/Dimbovita.
Viitorul sau, ca de altfel si al celorlalti doi frati (Octavia si Dimitrie/Dimmy (1898)) urma sa fie puternic influentat de tot mai apropiata declansare a primului razboi mondial si de iesirea tarii din neutralitate, survenita in vara lui 1916.

Pentru a isi sustine mai bine copiii la scoli, familia Dimancescu se stabileste in capitala, locuind intr-o casa de pe Soseaua Cotroceni.

Nelly Dimancescu va absolvi cursul primar (1905-1909) la scoala de baieti nr.30 (tinand de Liceul Sfantul Sava).

Gimnaziul (1909-1913) il urmeaza la Liceul Sfantul Sava, iar ciclul superior la Liceul Mihai Viteazul incepand cu anul 1913.

Sub influenta prefacerilor din Occident si in mod special a celor din Anglia si Franta, are loc o emancipare a preocuparilor pentru modelarea tineretului prin patrunderea spiritului “Cercetasiei” si la noi in tara. In vara lui 1913 apar primele patrule de cercetasi:
-fratii Dimmy si Nelly Dimancescu, Sandel Bogdan, Ionel Andronescu si
-fratii Ion, Bebe, Emil si Vlad Berindei
Dimmy Dimancescu il contacteaza pe capitanul Royet, initiatorul scoutismului francez.
In acelasi timp profesorul Murgoci initia crearea unei organizatii nationale pe principiile Scouting-ului, denumita Cercetasie la sugestia A.S.R. Principele Carol (Carol al II-lea de mai tarziu) .

Prima Legiune de cercetasi se organizeaza la Liceul Lazar, avandu-i ca membrii fondatori pe fratii Dimancescu, fratii Berindei, Sever Alexandrescu, Horia Babes, Radu Beller, Sandel Bogdan, Virgil Cherciu, fratii Costa-Foru (Nicu si Leon), Sandu Crivat, Alfred Dimolescu, Istrati, Lucescu, fratii Mortun (Badica si Bebe), Emil Nadejde, Ion C. Nestor, Raileanu, Gody Simionescu, Mihnea Socec, Ionel Taranu.

Membru fondator la nivel de structuri este considerat colonelul Grigore Berindei. Capitanul Samboteanu, locotenentul Samboteanu si locotenentul Panaitescu devin primii instructori de cercetasi, organizatori ai unor excursii duminicale disciplinate (deplasari cu trenul, documentari, atestari istorice, literare etc.).
Vladimir Ghidionescu tine la liceul Lazar prima conferinta despre Cercetasie.

Articolele "Primii Cercetasi" si "Istoricul Cercetasiei", publicate in anul 1930 in "Cercetasul" (Revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marii Legiuni) prezinta pe larg contextul infiintarii Cercetasiei in Romania.

Oameni politici, istorici si personalitati din cultura – Gh. Tatarescu, N. Lupu, N. Iorga, Ioan Simionescu, Simion Mehedinti, C. Istrati, Xenopol, Take Ionescu, Titu Maiorescu, Anghel Saligni, I.C. Bratianu, Vintila Bratianu si altii - se implica in sustinerea si promovarea Cercetasiei prin conferinte si articole.

Cercetasii (boy-scouts) au origini in Anglia, la inceputul secolului al XX-lea si sunt creatia generalului englez lord Robert Baden-Powell in anul 1907. In anul 1908, are loc la Londra prima intalnire internationala. Se stabileste “Legea Cercetasului”, care contine de o maniera concisa toti parametrii morali si etici ai comportamentului in toate imprejurarile vietii.

Cercetasia are un caracter net de amatorism si este apolitica prin definitie. Ea intareste organismul prin trairea in aer liber, in plina natura (excursii, tabere, concursuri) si face o cimentare a caracterelor sub aspect social si moral, aplicandu-se eminamente copiilor si tinerilor.

Structura organizatorica este omogena pe toata tara. O patrula este formata din 6 cercetasi (11-18 ani). Patrulele dintr-un liceu se organizeaza intr-o “centurie”.
Intr-un oras cu mai multe licee, forma organizatorica superioara este “cohorta”. Bucurestiul are cate o “cohorta” in fiecare sector al Capitalei (4 cohorte: galben, albastru, negru si verde). Toate cohortele din tara compun la un loc “Marea Legiune”.
Cercetasii mai mici (7-11 ani), denumiti si "pui de soimi", vor fi acceptati treptat, fara a avea propriile structuri independente. Abia in anul 1930 va fi aprobata organizarea lor in formatiuni distincte.
Salutul pentru cercetasi se face cu mana dreapta ridicata, avand trei degete alaturate (la soimi salutul se face cu doar doua degete alaturate).
(vezi organizare cercetasi)

Principii Carol si Nicolae se vor implica activ in dezvoltarea Cercetasiei, onorand prin prezenta lor festivitatile de depunere a juramantului si alte ocazii din viata organizatiei.

Trebuie subliniat ca “Asociatia Cercetasii Romaniei”, cum era cunoscuta in acea faza din pragul primului razboi mondial, la 8 aprilie 1915 devine printr-un decret regal institutia oficiala, pastrandu-si insa caracterul facultativ.

Parcurgand jurnalul de cercetas al lui Nelly Dimancescu se remarca o sensibilitate ramasa neexploatata, cu ilustratii reprezentand monumente istorice, manastiri sau edificii publice, dar si portrete de cercetasi. Linia urmata este o impletire a elementului analitic cu un simt fin al umorului dublat pe alocuri si de autoironie.

Pe 25 ianuarie 1915 Nelly Dimancescu depune juramantul de cercetas in cadrul unei festivitati la care a asistat si A.S.R. Principele Carol.

In primavara lui 1916, pe 9 mai (cu o zi inainte de defilarea de 10 Mai), tatal fratilor Dimancescu se stinge din viata.
“In aceasta zi am pierdut pe bunul si scumpul meu tata care a stiut sa ma conduca pe cai bune prin munca lui neobosita” isi nota Nelly Dimancescu in jurnalul sau de cercetas.

Intre timp, fratele sau mai mare, Dimmy, se inrolase ca voluntar in Regimentul de Vanatori, fiind mai apoi transferat la Compania 1 de Ciclisti din cadrul Diviziei I de Cavalerie.
Sora lor, Octavia, este studenta in ultimul an la Facultatea de Medicina.

(foto/1916: Dimmy, Nelly, Octavia si Elena Dimancescu)

Inceputul razboiului

2009-09-28T00:04:00.023+03:00

august-octombrie 1916

Participarea Romaniei la marea conflagratie 1914-1919, initiata in 1916 prin iesirea din neutralitate si intrarea alaturi de puterile Antantei, a reprezentat o contributie totala de forte. Aceasta s-a realizat printr-o mobilizare generala a populatiei, concretizata prin formarea a patru armate cu un total 25 de divizii.
Frontul se intindea de la Orsova, pe Carpatii Meridionali, Arcul Carpatic, Carpatii Moldovenesti pana in nordul Bucovinei, la nord. La sud acoperea malul stang al Dunarii, de la Orsova pana la Turtucaia si apoi hotarul conventional al Cadrilaterului. Lungimea acoperita era mai mare decat restul frontului de est asigurat de catre armatele tariste (aliatii nostri conjuncturali pe linie de Antanta), respectiv din Pocutia si Silezia pana la Tarile Baltice.

Aceasta situatie ingrata a putut fi surmontata numai prin folosirea obstacolelor naturale (crestele muntilor Carpati si cursul Dunarii) si la nivel de resurse umane prin satisfacerea functiilor auxiliare de catre femei, dar si prin preluarea voluntara a multor responsabilitati (sanitari, brancardieri, curieri, telefonisti, telegrafisti, factori postali, paznici etc.) de catre tinerii cercetasi.
In razboiul care avea sa vina, de multe ori cercetasii adolescenti au luptat cu arma in mana constituind “Corpul cercetasilor de razboi”. La Targu-Jiu s-au refacut de cateva ori strapungerile inamicului, cercetasii impunandu-se prin acte de eroism avand ca simbol legendara figura a Ecaterinei Teodoroiu.

In vara anului 1916, proaspatul absolvent de bacalaureat Nelly Dimancescu ia contact cu realitatea razboiului. Un zepelin german decolat din nordul Bulgariei (aliata a Germaniei) bombardeaza inopinant Bucurestiul, urmarind sa obtina un efect demoralizant asupra populatiei. Spre surpriza tuturor revine si a doua zi cand este avariat de artileria noastra, dupa care se intoarce cu greu pe malul bulgaresc al Dunarii.

Pe tanarul cercetas Dimancescu il gasim prezent in “misiuni de incredere”, recomandat de mentorul sau, profesorul Constantin Nedelcu de la Liceul Lazar.

In septembrie 1916 ajuta la transportul ranitilor in gara Obor, iar pe 24 septembrie 1916 Nelly Dimancescu face o deplasare la Ocolul Silvic Comana pentru verificarea aprovizionarii cu lemne a capitalei. Profita de ocazie si isi viziteaza la Smardioasa fratele mai mare (Dimmy Dimancescu), cantonat in dispozitivul de pe frontul de sud, dupa anularea operatiunii Flamanda. Primit cu simpatie de colegii lui Dimmy, Nelly nu avea cum sa stie ca ii va reintalni peste numai cateva luni pe frontul din Moldova, cand li se va alatura ca tanar ofiter.

Pe valul unei emulatii nationale in care fiecare roman incearca sa-si ajute tara proaspat intrata in razboi, Nelly Dimancescu vrea sa faca ceva mai mult decat sa ramana cu cercetasii sai din cohorta Pastorul Bucur in misiuni de sprijin. Inca cercetas, incearca sa se inroleze combatant in armata, dar neavand 18 ani impliniti este refuzat. Gaseste o alternativa si se inscrie ca bursier la Scoala de Ofiteri de Infanterie din Botosani (octombrie 1916).

Retragerea din Moldova, cursurile Scolii de Ofiteri

2009-09-27T23:54:00.009+03:00

noiembrie 1916 – martie 1917

Pentru Romania, dupa succesul initial din Transilvania (august 1916), intrarea trupelor germane va intoarce dramatic soarta ostilitatilor: ofensiva pe frontul de la Dunare declansata de generalul Mackenzen si anularea operatiunii Flamanda coroborata cu contra-atacul din Transilvania al generalului Falkenhayn. In fata atacului asupra Bucurestiului si a pericolului de incercuire a armatei romane, curtea regala se retrage la Iasi, iar armata ocupa pozitii strategice in Moldova. Dupa batalia de la Neajlov pentru apararea Bucurestiului (pierduta), sef al Statului Major Roman fusese numit generalul Constantin Prezan.

Odata venita iarna 1916-1917, s-a trecut la reorganizarea si refacerea armatei romane sub auspiciile misiunii militare franceze condusa de generalul Berthelot.
Din cele 4 armate romanesti aflate in contact cu inamicul se reorganizeaza numai 2 armate, trecandu-se de la 25 la 17 divizii combatante. Reorganizarea se face astfel: armata a 2-a sub comanda generalului Averescu si armata 1 sub comanda generalului Eremia Grigorescu. De partea cealalta se aflau armata 1 austro-ungara a arhiducelui Franz Iosef, printul mostenitor si armata a 9-a germana comandata de generalul Mackensen. Aceste forte se esaloneaza pe arcul carpatic. In sud, in spatiul dobrogean era amplasata armata a 3-a bulgara.

Cu armament nou (trimis de Antanta prin teritoriul Rusiei tariste de la Murmansk (nord) pana la Iasi) si putere de foc pe unitate sensibil ameliorata, armata romana are un moral schimbat in bine, fapt care va fi demonstrat cu prisosinta in lunile care vor urma.

La Scoala de Ofiteri din Botosani zilele trec foarte repede, grabite de presiunea timpului ramas pana la reluarea luptelor. Cunostiintele teoretice din liceu, studiate pe timp de pace, se convertesc in scenarii de lupta.

Nelly Dimancescu obtine un scurt concediu in care isi va revedea mama si sora, aflate in retragere la Focsani. Tot atunci isi va reintalni si fratele intors din campania din sud. Cateva luni mai tarziu, familia se refugiaza la Botosani, iar mai apoi la Iasi.

Este avansat rapid caporal, sergent si elev plutonier in cadrul unor stagii intensive de instruire.
La sfarsitul lunii martie termina cursurile scolii.

Frontul din Moldova, luptele de la Oituz

2009-09-27T23:44:00.015+03:00

aprilie - decembrie 1917

In aprilie 1917 Nelly Dimancescu este mutat la Regimentul 1 Graniceri, iar dupa un scurt stagiu va fi incadrat la Compania 1 Ciclisti din cadrul Diviziei I de Cavalerie.

(foto/iulie 1917: sublocotenent Nelly Dimancescu cu un

detasament de ciclisti)

La inceputul lui iulie este inaintat in grad ca sublocotenent (ca si fratele sau). Cei doi sunt acum in aceeasi unitate, Compania 1 de Ciclisti / Divizia I Cavalerie, sub comanda capitanului Horia Badulescu.
Unitatea va fi cantonata pe pozitii la Poiana lui Boboc/Valea Oituzului, un sat situat la baza dealului Cosna.
La ultima despartire de mama sa, Nelly Dimancescu primise in pastrare cel de-al doilea cercel al mamei, intr-un gest simbolic, pentru a-i fi inapoiat acesteia la sfarsitul luptelor. Fratele sau Dimmy primise primul cercel la plecare pe front in toamna lui 1916.
http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1385&page=12&l=en

In sectorul armatelor romanesti, generalii Eremia Grigoresu si Averescu resping in lupte dramatice incercarile furibunde si repetate ale generalului german Mackenzen, venit special de la Bucurestiul ocupat pentru a sparge linia frontului si a reusi o incercuire finala a ultimelor pozitii de rezistenta romanesti. Cu toate acestea, in bataliile defensive de la Marasti, Marasesti si Oituz, armatele romane 1 si 2 preiau initiativa trecand la ofensiva si recupereaza terenul pierdut, amenintand strategic soarta ofensivei lui Mackenzen.

Nelly Dimancescu ia parte la luptele (atacurile, retragerile si contra-atacurile succesive) de la Cosna/cota 789 alaturi de fratele sau (6-11 august 1917). Primeste o misiune de recunoastere “sinucigasa”. Fratele mai mare, Dimmy, preia misiunea asupra sa, incercand sa-l protejeze. Grav ranit, Dimmy este transportat la Spitalul din Onesti, iar mai apoi mutat la Bacau si Iasi, fiind in pericol de a-i fi amputat piciorul.
Nelly Dimancescu va lupta mai departe cu restul plutonului in zilele de 15 si 16 august 1917, fiind ranit usor. Sub comanda capitanului Badulescu, efectueaza 4 atacuri asupra pozitiilor inamice de la cota 383, la est de Grozesti (vechiul nume al localitatii Oituz). Dupa pierderi masive (din 135 de oameni, 121 morti si raniti grav, 14 raniti usor), unitatea este nevoita sa se retraga pentru a-si recompleta efectivul.
http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1385&page=15&l=en

Eroismul ostasilor romani in luptele crancene purtate la Oituz, remarcat in numeroase ordine de zi pe armata, cat si in toata presa romana si occidentala, este construit pe sacrificiu si daruire totala. Declaratia optimista facuta de maresalul german Makensen, pe peronul Garii de Nord la Bucuresti, cum ca se va intoarce peste doua saptamani aureolat de zdrobirea rezistentei romane din Moldova, ramane fara acoperire.

Cu toate acestea, trupele romane, desi cu un moral excelent, au fost nevoite sa nu exploateze succesele obtinute din cauza lipsei de coordonare militara cu trupele ruse, de care tactic erau flancate. In pragul revolutiei bolsevice, trupele tariste erau macinate de dezertari, anarhie si nesupunere fata de propriile comandamente.
In textele telegramelor aparute in presa occidentala se elogia combativitatea exceptionala a trupelor romane care totodata erau compatimite de pericolul frontului dezarticulat subit de catre rusi.

(foto/toamna 1917: ofiterii si gradatii companiei 1 de Ciclisti/Divizia I Cavalerie; jos, de la mijloc la dreapta: capitan Horia Badulescu, locotenent Dimmy Dimancescu, sublocotenent Nelly Dimancescu)

(foto/toamna 1917: ofiterii Diviziei I Cavalerie cu ofiteri francezi si cu generalul Berthelot (in centru) la Cartierul General de la Iasi; sublocotenent Nelly Dimancescu in dreapta)

Luptele din Basarabia, Pacea de la Bucuresti, sfarsitul ostilitatilor, Romania Mare

2009-09-27T23:24:00.017+03:00

ianuarie 1918 - aprilie 1919

La inceputul anului 1918, trupele romane trec Prutul si ocupa pozitii in Basarabia pentru a proteja populatia locala. Armata rusa, in retragere de pe front, crease dezordine si se dedase la acte de vandalism si teroare. La 10 ianuarie se elibereaza Chisinaul si peste cateva zile se ia sub control tot teritoriul Basarabiei.

In perioada care urmeaza incep incursiuni sovietice peste Nistru, la Soroca si Hotin (23 ianuarie - 1 februarie), soldate cu formarea unor “capete de pod”. Aceste pozitii sunt lichidate de trupele armatei regulate romane dupa lupte grele. Intr-una din aceste operatiuni, sublocotenentul Nelly Dimancescu este ranit grav (plagi multiple penetrante prin arme de foc) si este internat pentru doua luni si jumatate in spital la Iasi. (foto jos stanga)

Dupa externare (foto sus) Nelly Dimancescu ramane cu unitatea sa la Balti.

Prin lungi marsuri fortate si intrebuintarea rezervelor strategice, prin energii nebanuite si eroism, romanii au completat golurile lasate de marile unitati ruse, necedand teren.
Cand s-a constatat ca armata romana nu reprezenta decat un segment victorios intr-un front intreg cazut, Romania cere pace puterilor Centrale (28 februarie 1918). Dupa Pacea de la Brest-Litovsk dintre Puterile Centrale si Rusia Sovietica (27 martie 1918), Romania semneaza la randu-i preliminariile de la Buftea si Pacea de la Bucuresti (7 mai 1918).

Corpul expeditionar aliat (franco-englez) de la Salonic dupa ani de zile de pasivitate (trebuia sa actioneze inca din august 1916 ca o conditie a iesirii Romaniei din neutralitate si a intrarii in razboi alaturi de Antanta) porneste o ofensiva, spargand frontul si inaintand spre Sofia (12 septembrie 1918). Neintalnind rezistenta (armata maresalului Mackensen se retrasese), trupele aliate trec Dunarea si se indreapta spre Bucuresti spre a face joctiunea cu armata romana care tergiversase sistematic dezarmarea, desi ceruse pace. Pe 27 octombrie 1918, guvernul generalului Coanda da trupelor germane un ultimatum de parasire a teritorului romanesc (guvernul Margiloman demisionase).

Se semneaza armistitiul dintre reprezentantii puterilor centrale si Antanta prin incetarea totala a operatiunilor primului razboi mondial (Compiegne, 29 octombrie 1918).

Consiliul National Roman din Moldova consfiinteste unirea Bucovinei cu Romania la 15 noiembrie 1918. Sfatul Tarii de la Chisinau hotarase unirea Basarabiei cu Romania inca din 27 aprilie 1918.
La 1 decembrie 1918 are loc la Alba Iulia hotararea Marii Adunari Nationale cu participarea a peste 100,000 de romani veniti din toate tinuturile Transilvaniei si Banatului.

Pe 24 martie 1919, Nelly Dimancescu este convocat impreuna cu fratele sau de catre A.S.R. Principele Carol pentru parada de a doua zi. La o trecere in revista a trupelor, Regele Ferdinand va felicita personal pe toti cei prezenti, iar fratii Dimancescu vor fi decorati cu British Military Cross (Dimmy) si British War Medal (Nelly).
http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1385&page=39&l=en

(vezi si capitolul 15. Recunoasterea activitatii - distinctii militare)

Clestele sovietic. Campania din Ungaria

2009-09-27T23:04:00.020+03:00

mai - noiembrie 1919

Pentru Romania starea de razboi nu se terminase. Peste realitatea transformarii teritoriale a tarii intr-o Romanie Mare planau contestari, actiuni para-militare si chiar militare, reunite in coalitia fortelor regimurilor comuniste. Scopul final era extinderea internationalismului proletar. Astfel, armata regala romana s-a pus din nou pe picioare, constituita in mai multe unitati tactice care vor asigura, prin luptele desfasurate in anul 1919, frontierele din est si vest ale statului national nou creat.

Inca din ianuarie 1918 se prefigurau intentiile bolsevice de recuperare a Basarabiei si Bucovinei. Paralel, in Ungaria, la 21 martie 1919 s-a proclamat Republica Sovietica a lui Bela Kun. Intentia de a executa un atac conjugat cu armata rosie, condusa de comisarul poporului Cristian Rakovski de la Kiev, pentru a transforma Romania intr-o republica sovietica era mai mult decat evidenta, producand ingrijorare la Marele Stat Major roman.

La 27 mai 1919 trupele sovietice trec Nistrul si ocupa Tighina. Dupa lupte grele in care au pierderi mari bolsevicii sunt respinsi de catre armata romana sustinuta de un detasament de soldati francezi/algerieni (veniti anterior cu corpul expeditionar din Salonic).
Moscova trimite note ultimative guvernului roman, cerand imediata evacuare a trupelor romane din Basarabia si Bucovina. Moscova si Kievul se pregatesc sa aplice interventia militara.

Apare o situatie neasteptata, indirect benefica pentru noi. Ofensiva generalului alb-gardist A.I.Denikin, care ocupa Ucraina, presa spre Moscova, unde se contura o mare batalie cu armata rosie. In aceste conditii se renunta la atacul conjugat sovieto-ungar contra Romaniei. Lenin personal trimite lui Rakovski o telegrama in care il someaza sa nu se angajeze sa atace Romania, ci sa vina neintarziat si sa lupte cu toate fortele disponibile pentru apararea structurile regimului revolutionar in batalia decisiva cu alb-gardistii.

In Transilvania, trupele romane (foto Muzeul Militar National: ofiteri din comandamentul trupelor romane din Transilvania - 1919) trec la contra-atac dupa o ofensiva ungara esuata, forteaza Apusenii si se opresc pe cursul Tisei la 16 aprilie 1919.
Se declanseaza apoi ofensiva de pe Tisa a armatei populare ungare (avand o structura eterogena dupa dizolvarea imperiului austro-ungar) la 20 iunie 1919, reusind initial stabilirea unui puternic cap de pod.
Dupa o scurta perioada, romanii isi resping inamicul si incalcand directivele Consiliului Suprem Inter-Aliat, ale primului ministru Ionel Bratianu si ale Inaltului Comandament de la Bucuresti, forteaza drumul spre vest pana la ocuparea Budapestei, campanie la care ia parte si sublocotenentul Nelly Dimancescu, acum in cadrul Regimentului 2 de Vanatori de Munte.

Ocuparea Budapestei (4 august 1919) de catre armata regala romana avea o semnificatie de securitate. Nu mai exista ratiunea unui atac conjugat impotriva Romaniei, bazat pe o alianta bolsevica.

Exista si o semnificatie de prestigiu. Soldatii romani (din regat si din Transilvania) erau acum in a doua capitala a fostului imperiu (prima, capitala "mare", fusese Viena). Este de notorietate opinca romaneasca care a "fluturat" deasupra steagului maghiar de pe cladirea parlamentului din Budapesta.

Pe durata stationarii timp de 4 luni a armatei romane, poporul maghiar il inlocuieste pe Bela Kun cu socialistii de dreapta.
Ulterior, fortele conservatoare il aduc la putere pe amiralul Miklos Horthy (viitorul regent al Ungariei) care stabileste Romania ca inamic numarul 1.

La final de razboi. Participarea la Jocurile Inter-Aliate

2009-09-27T22:40:00.009+03:00

iunie - iulie 1919

In vara lui 1919, locotenent-colonelul Virgil Badulescu, ca sef al Biroului Educatiei Fizice din cadrul Marelui Stat Major, primeste sarcina sa formeze un detasament sportiv cu care Romania va participa la Jocurile Inter-Aliate care au loc la Paris, pe stadionul Pershing (22 iunie-6 iulie 1919).
Printr-o prezenta multisportiva a 18 tari din coalitia invingatoare, jocurile marcau la modul simbolic sfarsitul razboiului.

Nelly si Dimmy Dimancescu fac parte din delegatia Romaniei, in lotul de rugby.

(foto: echipa de rugby a armatei romane; jos - de la dreapta la stanga - fratii Nelly si Dimmy Dimancescu)

(foto: ofiterii din delegatia Romaniei; in centru - lt.col. Virgil Badulescu)

Desi nu atat de importanta ca bilant (la rugby am pierdut cele doua partide disputate cu Franta si SUA), participarea romaneasca in cadrul unui context international evidentia necesitatea unei alte viziuni vis-à-vis de pregatirea fizica in randul fortelor armate.

La 28 iunie 1919, intre puterile aliate si Germania se semneaza Tratatatul de pace de la Versailles.
La 10 septembrie 1919 are loc la Saint Germain semnarea Tratatului de pace dintre puterile aliate si Austria prin care se recunoaste unirea Bucovinei cu Romania.
Prin Tratatul de pace de la Neuilly semnat la 10 noiembrie 1919 intre puterile aliate si Bulgaria se reconfirma frontiera romano-bulgara din 1913, cu recunoasterea Cadrilaterului ca teritoriu romanesc.
La Trianon, pe 4 iulie 1920 are loc incheierea Tratatului de pace dintre puterile aliate si Ungaria prin care aceasta recunoaste pe plan international unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania.

Dezvoltarea sportului in cadrul structurilor militare

2009-09-27T21:48:00.050+03:00

1919-1938

In primii ani de dupa razboi (1919-1922), in cadrul conducerii armatei romane se distinge un efort sustinut pentru formarea de specialisti, organizatii si institutii preocupate de rolul educatiei fizice in formarea unei armate competitive (in particular) si unui tineret sanatos (in general).

Cele trei figuri remarcabile ale constructiei cadrului pentru desfasurarea activitatilor sportive sunt ofiterii Virgil Badulescu, Al. Manolescu si Emil Palangeanu. Trebuie remarcat ca toti trei au contribuit la formarea si continuitatea unor traditii si discipline militare, la liceul de elite nationale Nicolae Filipescu / Manastirea Dealu, de langa Targoviste.

Avansat locotenent la 1 octombrie 1919, Nelly Dimancescu isi continua cariera militara, fiind trecut in garnizoana Batalionului 1 Vanatori de Munte Sinaia, unde se califica si activeaza mai departe si ca instructor militar de ski (1919-1922).

La invitatia Reginei Maria, organizatia YMCA isi deschide in anul 1919 o filiala in Romania.
Intre anii 1919-1923, se desfasoara programe intensive in centrul carora se situeaza trupele de vanatori de munte, considerate elita armatei romane. Dintre acestea programe amintim:

Cursul de educatie fizica (scoala de vara) pentru formarea instructorilor repartizati Caselor Ostasesti, sustinut de col. Virgil Badulescu si desfasurat cu concursul societatii YMCA si al Regimentului 1 Vanatori de Munte (Brasov, august 1920)

Cursul de instructori de ski (15 ofiteri, 42 ostasi trupa) (iarna 1920-1921)

Aplicatie pe munte, Brasov-Poiana Schuller, Muntele Schuller (1804m), Valea Timisului, Predeal, Brasov, cu participarea Regimentul 1 Vanatori de Munte (15 ofiteri si 30 elevi de la scoala militara) (august 1921)

Cursul de Alpinism tehnic si aplicat (Brasov, octombrie 1921)

In anul 1921, colonelul Virgil Badulescu, seful Biroului Educatiei Fizice din cadrul Marelui Stat Major, il trimite pe lt. col. Emil Palangeanu la o specializare in Suedia, la Stockholm, la Institutul Regal Central de Gimnastica (acelasi institut fusese absolvit de V. Badulescu inainte de razboi, intre anii 1910-1913).
Astfel s-a reinnodat o traditie intrerupta de razboi, aceea de specializare a ofiterilor romani la institute internationale de prestigiu.
Alti ofiteri recomandati vor pleca cu burse in SUA, Italia, Franta si Elvetia.

In 1923 existau 24 de Case Ostasesti care functionau in cadrul armatei ca nuclee pentru stimularea practicarii exercitiilor fizice (gimnastica sportiva) si a jocurilor sportive moderne, elemente preluate din cadrul metodicii YMCA.

In anul 1922 iau fiinta ONEF (Oficiul National pentru Educatie Fizica) si INEF (Institutul National pentru Educatie Fizica). Primul rector al INEF-ului este colonelul Virgil Badulescu.

(jos: insigne din colectia Muzeului Militar National: Amicii ONEF, Atlet Militar Complet, IMEF)

Intre anii 1922-1929, in cadrul INEF-ului functiona o sectie militara care se va transforma in anul 1929 in Institutul Militar pentru Educatie Fizica (IMEF), la conducerea caruia va fi numit lt. col. Emil Palangeanu. Nelly Dimancescu s-a numarat printre ofiterii detasati in cadrul INEF-ului si mai tarziu in cadrul IMEF-ului.

(foto: instructorii si cursantii IMEF, promotia 1929 -30)

In anul 1923 la initiativa colonelului Virgil Badulescu apare revista Buletinul Educatiei Fizice, organul Oficiului National de Educatie Fizica.
Nelly Dimancescu publica articole legate de popularizarea turismului, alpinismului si a sporturilor de iarna si coordoneaza revista, ca redactor sef.

[Muntele ca factor de intarire fizica si morala, lt. Ioan Dem. Dimancescu, Buletinul Educatiei Fizice nr.10, ianuarie 1924]

Pe plan extern, Romania participa la Serbarile Scolilor Militare de la Belgrad (1930) si Praga (1932)

Demarata in 1924, participarea Romaniei la concursuri militare internationale de ski se incununeaza in anul 1934 printr-un dublu succes: de organizare (cu aportul nemijlocit al ofiterilor de la IMEF) si sportiv, Romania clasandu-se pe primul loc, in fata Iugoslaviei, Poloniei si Cehoslovaciei.

(foto dreapta: cpt. Ioan Dimancescu prezentand un raport din partea organizatorilor catre gen. Virgil Badulescu (dr) si lt-col. adj. regal Emil Palangeanu (stg); in spate: cpt. Constantin Medeleanu – comandantul echipei Romaniei)

In seara de dupa intreceri, petrecuta la Cercul Militar din Bucuresti, meniul se “asorta” cu multa camaraderie intre toti cei implicati in victorie: sportivi, antrenori si organizatori (foto dreapta).

Reflectarea evenimentului in presa vremii:
Dimineata, 13 februarie 1934
Gazeta Sporturilor 16 februarie 1934

Pe perioada 1934-1938 Nelly Dimancescu il va suplini pe gen. Emil Palangeanu (aghiotant regal in acelasi timp) la catedra de educatie fizica de la “clasa” Marelui Voievod Mihai (care de la un singur “cuib” ajunsese la doua, respectiv la 12 elevi - cu apartenente sociale diferite).

Click aici pentru afisarea
urmatoarelor capitole (9-13) !

Clubul Peles. Contributia adusa miscarii sportive

2009-09-27T19:57:00.116+03:00

1923-1945

In anul 1923, la initiativa locotenentului de vanatori de munte Ioan Dem. Dimancescu (comandant de Centurie de Cercetasi in Sinaia), a lui Decebal Mateescu, a fratilor Pascu si a lui Toma Calista, precum si cu sprijinul primarului orasului Sinaia (George Matheescu), al Batalionului 1 de Vanatori de Munte Sinaia si al Castelului Peles, ia fiinta Clubul Sportiv Peles.
Clubul avea sectii de ski, saniute si bob, oferind un cadru extraordinar de valorificare si formare prin sport a tineretul din zona.

Pe langa functia de presedinte, Nelly Dimancescu activa si ca instructor sportiv. Clubul era patronat de principele Nicolae (fratele principelui Carol/regelui Carol al II-lea si al Domnitei Ileana), familia regala implicandu-se direct in practicarea, popularizarea si sustinerea dezvoltarii sporturilor de iarna.

(foto, stanga sus: sosire concurs de ski;
stanga: poza de grup la finalul unei zi de concursuri cu Printul Nicolae in centru; sus: Domnita Ileana pe skiuri la o actiune de promovare a clubului)

Referinte Clubul Peles:
Gazeta Sporturilor, 9 noiembrie 1926
Gazeta Sporturilor, 12 ianuarie 1929

Initiativele si calendarul sportiv al Clubului Peles s-au impletit cu activitatile din cadrul Federatiei Romane de Ski.

Selectie evenimente:
-Campionatele Romaniei de bobsleigh, ski si saniuta - 3, 4, 5 si 6 februarie 1924, Ilustratia saptamanala, februarie 1924
intrecerile au fost conduse de un comitet prezidat de maiorul Emil Palangeanu, proaspat intors de la bursa din Suedia.
Dedicatie primita de la autorul articolului: “Lui Nelly Dimancescu, inchinare umila pentru ceea ce a realizat in Cercul Peles, autorul (Florin Dacu), Bucuresti, 19 Martie 1924”

-Campionatului National de ski al Romaniei, Sinaia - 10, 12, 13 februarie 1927
Presedinte era T. Rosseti Solescu, iar comitetul de organizare era format din: Capitanul Dimancescu, Capitanul Medeleanu, Walter Muston, Otto Nedoma, Capitan Ilie Radu si Viktor Zeidner.

Ce implica organizarea unui concurs pentru mai multe sporturi de iarna (ski, bobsleigh, saniute, ski-kjornig, skeleton), categorii de varsta (domni, doamne, juniori si copii) si participare (locala, militara, internationala) putem sa aflam din programul oficial al concursurilor de iarna, 30 ianuarie - 3 februarie 1929.
Printre dedicatii, si semnaturile lui Walter Muston (casatorit cu Carola fata lui József Ungarth) si a fiicei sale, Wendy Muston. Hotelul Ungarth si vila Wendy apartineau familiei Ungarth-Muston. La vila Wendy se faceau inscrierile, tragerile la sorti pentru participanti si premierile, in timp ce hotelul era “cel mai prielnic si confortabil pentru sportivi si prietenii lor” (vezi afis).

Dupa ce vreme de mai multi ani fusese vicepresedinte, intre anii 1943 si 1945 col. Nelly Dimancescu este presedintele Federatiei Romane de Ski. Instructor sef si presedinte al comisiei tehnice era mai vechiul camarad, col. Constantin Medeleanu.

<-Anuarul Sportului Romanesc, 1943, editat de Oficiul Sportului Romanesc (OSR).
Popularizarea Skiului, Campionatele Nationale de Ski 1943, Organizarea federatiei, Realizarile Federatiei Romane de Ski - lt. col. Ioan Dimancescu

Initiat inainte de primul razboi mondial in tainele muntelui de catre Niculae Bogdan (“Naluca Muntilor” sau “Mos Naluca”),

Nelly Dimancescu a fost membru al asociatiei Hanului Drumetilor (1921-1926) si al Turing Clubul Romaniei (1926-1947).
(vezi si A nuarul Bucegilor, Sinaia, Editura Sectiei Alpine a Bucegilor, 1927)

In articolele publicate in presa a vorbit adesea despre munte ca „izvor de viata noua” la indemana oricui pentru a fi descoperit in primul rand prin „plimbari si turism de munte”, iar mai apoi prin activitati realizate intr-un cadru organizat (alpinism si sporturi de iarna).
- Muntele ca factor de intarire fizica si morala (serie de articole), cpt. Ioan Dimancescu - INEF, Gazeta Sporturilor, ianuarie-februarie 1926
- Parcurile naturale din munte ca centre de recreatie, cpt. Ioan Dimancescu, Viator - revista ACF 1933

(foto: drumeti in Bucegi si cabana Bolboci - Bucegi)

Studiile la Springfield

2009-09-27T02:22:00.012+03:00

1923-1926

Nelly Dimancescu absolvise la Brasov, in august 1920, Cursul de Educatie Fizica al Scolii de Vara pentru formarea instructorilor repartizati Caselor Ostasesti. Cursul fusese sustinut de col. Virgil Badulescu si se desfasurase cu concursul societatii YMCA.

Incepand cu anul 1923, la propunerile nominale facute de col. Virgil Badulescu catre Marele Stat Major, sunt trimisi in strainatate, in tari cu traditie formata, o serie de tineri ofiteri remarcati in mod special in perioada primelor cursuri si programe pentru formarea cadrelor militare (1919-1921) si deja detasati in cadrul INEF-ului.

Astfel, locotenentii Ioan Dimancescu si A.C. Botez (fosti colegi la Batalionul 1 de Vanatori de Munte Sinaia) sunt trimisi in SUA, spre a urma cursurile International YMCA College din Springfield / Massachusetts (SUA) intre anii 1923-1926. Aici se intilnesc cu tineri ofiteri din armatele Antantei (invingatoare dupa tratatul de la Versailles).
Alti ofiteri recomandati pleaca cu burse in Italia, Franta si Elvetia, revenind in tara pentru a activa ca promotori ai sportului si educatiei fizice in perioada interbelica.

Etapa Springfield inseamna insusirea unor cunostiinte metodice legate de educatia fizica. In acelasi timp Nelly Dimancescu va asimila intr-un cadru organizat (teorie, antrenamente, training-uri in tabere, excursii) conceptele YMCA pe care le va folosi in tara pentru activitatile legate de sport si cercetasie.

Experienta organizationala si culturala americana, precum si cosmopolitismul anturajului ii vor asigura un ascendent in dezvoltarea proiectelor viitoare.

Activitatea de organizare a Cercetasiei

2009-09-27T00:59:00.086+03:00

1919-1936

La 8 Aprilie 1915 (data la care "Razboiul cel Mare" incepuse) Asociatia “Cercetasii Romaniei” era recunoscuta ca “persoana morala si juridica” de catre Corpurile Legiuitoare. Romania era inca in neutralitate. Principele Carol fusese numit Comandant al Marii Legiuni, conducerea asociatiei fiind realizata de catre Marele Sfat. Intrarea Romaniei alaturi de Antanta a prilejuit integrarea miscarii cercetasesti in efortul de razboi (1916-1918) prin Corpul Cercetasilor de razboi.

Imediat dupa razboi (1919-1923), pe fondul unei lipse de cadre de conducere, se refac structurile organizatiilor cercetasesti. Din anul 1920 (activand ca locotenent in cadrul Batalionului 1 de Vanatori de Munte / Sinaia) Nelly Dimancescu este comandant de Centurie in Cohorta Sinaia, perioada in care va porni demersurile pentru infiintarea Clubului Sportiv Peles.

Intors in tara dupa absolvirea studiilor de educatie fizica la Springfield (1926), capitanul Nelly Dimancescu se implica in activitatile de organizare si reprezentare a cercetasiei, fiind seful cohortei I Galben din Bucuresti si mai apoi comandantul Legiunii Pastorul Bucur.

Incepand cu anul 1928 Cercetasia este structurata ca directie a ONEF.

Marii animatori ai Miscarii Cercetasiei din Romania numara in randul lor pe: generalul Condeescu, Simion Mehedinti, Constantin Chiritescu, Emanoil Bucuta, colonelul Ulisse Samboteanu, capitanul Teofil Sidorovici.
In anul 1929 principele Nicolae devine comandantul Marei Legiuni a Cercetasilor Romaniei si organizatia cunoaste un nou avant.

In timpul verii, tara este impanzita de tabere cercetasesti la mare sau munte (foto: tabara cercetaseasca la Sinaia - 1929).

Nelly Dimancescu face parte din delegatia care reprezinta Romania la a treia Jamboree internationala (Arrowe Park, Birkenhead/Marea Britanie, 30 iulie - 22 august 1929). La eveniment participa 50,000 de cercetasi din 43 de tari, fiind considerat cea mai mare intrunire cercetaseasca din istorie.

(foto: delegatia Romaniei alaturi de lord Baden-Powell)

Participa la cursuri si conferinte cercetasesti tinute pe Gilwell Park, devenit baza programelor de training pentru conducerile miscarilor cercetasesti. Numele domeniului este inclus de Lord Baden-Powell in titulatura sa nobiliara incepand cu anul 1929, cand este inobilat de regele George al V-lea ca "1st Baron Baden-Powell of Gilwell”.

In urma unui raport detaliat legat de a treia jamboree internationala (prezentat de catre lt. col. Ulisse Samboteanu - directorul Cercetasiei - la Congresul general al Cercetasilor, Arenele Romane, Bucuresti, 23-27 Aprilie 1930), principele Nicolae (comandantul Marei Legiuni) ia hotararea de a se organiza jamboree nationale din doi in doi ani.
Acestea se vor tine la Piatra Neamt (1930), Sibiu (1932), Mamaia (1934) si Brasov (1936).

La Sibiu (recordul de participare) sunt prezenti peste 2.500 de cercetasi (cazati in 1.500 de corturi) reprezentand organizatii nationale si internationale.

(foto: festivitatea de premiere de la sfarsitul manifestarilor
Jamboreei de la Sibiu – 1932)

Cu ocazia Jamboreelor de la Sibiu, Mamaia si Brasov s-au pus in circulatie serii de marci postale comemorative.

Delegati ai cercetasilor nostri pleaca la jamboreele internationale gazduite de tarile Antantei (Anglia, SUA, Franta, Cehoslovacia, Italia, Canada).

Alaturi de Principesa Ileana si Nissa Camaresescu, Nelly Dimancescu este cooptat in comitetul restrans care va pune bazele Organizatiei Cercetasele Romaniei la 18 ianuarie 1930.
In plin context de emancipare a conditiei femeii in societate, Cercetasii Romaniei vor sprijini si integra eforturile Asociatiei Crestine a Femeilor (ACF, filiala locala a YWCA) in diverse actiuni si manifestari (concursuri, parade sportive etc.) (foto jos)

De-a lungul activitatii sale, Nelly Dimancescu a fost un neobosit promotor al cercetasiei, implicand asociatia in activitatile sportive
[Sporturile de iarna la Sinaia, Universul, 8 ianuarie 1924]
[Concursurile cercetasilor la Predeal, Dimineata, 7 ianuarie 1934]
si sustinand legatura dintre cercetasie si educatia fizica
[cpt. Ioan Dem. Dimancescu, Despre Cercetasie, Gazeta Sporturilor, Sambata 12 Aprilie 1930]

A fost prezent la diverse conferinte si seminarii
[Prelegerile Asociatiunii Zarnesti, consemnate de Gazeta Transilvaniei (1922?, tema: Cercetasia, in legatura cu proiectul infiintarii unei cohorte la Zarnesti]
[Cercetasul – activitatea si rolul lui, Cpt. Dimancescu, 10 aprilie 1932, Scoala Comerciala Carol I]
si a colaborat cu revista Cercetasul dupa relansarea din anul 1930.

Eforturile sale au fost apreciate constant de catre comandamentul Marei Legiuni.

In 1934 Cercetasia trece la Oficiul de Educatie al Tineretului Roman (OETR).
Un an mai tarziu Nelly Dimancescu primeste Virtutea Cercetaseasca pentru "activitate cercetaseasca deosebita".

vezi si Ioan Dimancescu @ cercetasia.blogspot.com

Strajeria

2009-09-27T00:36:00.040+03:00

1937-1940

In preajma anului 1937 incep sa se prefigureze vremuri de incertitudine. Institutiile de control ale convietuirii democratice mondiale (Liga Natiunilor Unite) incep sa se demonetizeze si sa-si piarda prestigiul. Tratatele politice si garantiile date de marile puteri ale Antantei devin ineficiente. Carol al II-lea incepe sa-si construiasca o neutralitate activa si tinde spre o monarhie absoluta.

Valorile spiritului liber care isi gaseau expresie in Cercetasie devin inutile in drumul spre o dictatura regala. In 24 ianuarie 1937, printr-un decret regal, existenta Cercetasiei este curmata prin desfiintarea OETR-ului. Se infiinteaza noul organism numit “Straja Tarii”, avandu-l in frunte pe Marele Strajer (regele Carol al II-lea), iar ca si comandant suprem pe proaspatul colonel Teofil Sidorovici. Din comitetul de conducere faceau parte Nissa Camarasescu si generalul I. Manolescu (rol simbolic).

Personalitatile marcante ale vechii structuri de conducere - Emil Palangeanu, Ulisse Samboteanu, Constantin Medeleanu, Al. Manolescu - vor fi inlaturate sau marginalizate, nefiind in gratiile noii orientari revansard europene, fata de care Carol al II-lea manifesta deosebite “flexibilitati”.

Strajeria este o miscare cu caracter national monarhic, avand un amalgam de accente heterogene de educatie fizica, educatie religioasa, etica patriotica si aplicatii tehnice utile.
Creatie a lui Carol al II-lea, Strajeria s-a inspirat din Hitlerjugend-ul de la Berlin, in ideea de a empatiza cu nemtii.

(foto: Carnetul Strajerului, catarama, nasturi si insigne Straja Tarii)

Strajeria avea un caracter definitoriu de activitate “statala” si “obligatorie” pentru tineretul din Romania, ocupandu-se de educatia aceluiasi segment de varsta (7-18 ani). Structurile organizatorice cercetasesti fusesera in general pastrate, existand mici exceptii: unitatea de baza “patrula” devenise “cuib”. Unitatile strajeresti, fie de fete, fie de baieti, apartinand cursului primar sau de liceu, erau generic aceleasi, denumindu-se stoluri, centurii, cohorte sau falange. si erau coordonate in activitatile curente si la defilari de catre comandanti sau comandante. Acestia erau selectionati dintre cei mai tineri si dinamici sportivi apartinand corpului profesoral, absolventi ai centrelor de specializare de la Predeal (pentru comandante) si Breaza (pentru comandanti).

Strajeria era organizata pe doua “falange”:
-Falanga Baietilor condusa de Ioan Dimancescu (apolitic, considerat un bun organizator de care era nevoie si in noua structura) (in ultima perioada a Strajeriei, falanga a fost condusa de lt. col. Petre Panu) si
-Falanga Fetelor, condusa de Viorica Litzica (Zana Blonda),
ambii comandanti fiind preluati de la fosta Cercetasie.

Activitatile specifice Cercetasiei (tabere, concursuri, sezatori) vor continua si sub noua organizare.

(foto: ridicarea drapelului la o tabara de strajeri, 1939)

O data pe an, pe 8 iunie, se sarbatorea “Ziua Restauratiei”, data la care Carol al II-lea isi incepuse al doilea mandat regal in anul 1930. Ziua era si cea mai importanta din calendarul Strajeriei, fiind integrata in fastul totalitarist cu care se sarbatorea in tot mediul politic si propagandistic.

(foto stanga: Ioan Dimancescu impreuna cu absolventii cursului de conducatori de strajeri, Predeal, 1939; dreapta: Ioan Dimancescu felicitat de ministrul de razboi)

(foto: demonstratie de 8 Iunie pe stadionul ANEF)

Manifestarile de 8 Iunie se desfasurau in incinta stadionului ANEF (viitor Republicii) si cuprindeau parade, intreceri sportive si demonstratii “coregrafice” cu caracter de masa.
Exercitiile formatiilor de strajeri (baieti si fete) in reprize realizate ritmic pe acordurile fanfarei militare, erau urmate de defilarea coloanelor de strajeri. Manifestarea era organizata pana la cele mai mici amanunte de catre comandantul coordonator, colonelul Ioan Dimancescu.
La parada asistau Regele Carol al II-lea, Marele Voievod Mihai de Alba Iulia, membrii familie regale, membrii guvernului si componentii corpului plenipotential.

Statutele, regulementele, deciziile si hotararile organizatiei erau publicate in Buletinul – Straja Tarii.
Strajeria se constituie intr-o prezenta constanta si in presa vremii. In ziare si reviste exista Rubrica/Coltul Strajerului. Apar noi titluri in paginile carora si Nelly Dimancescu va semna articole cu tematica sportiva sau cercetaseasca:
[Maior I. Dimancescu, Organizatia baietilor din Anglia, De Straja, 10 octombrie 1938]
[Maior I. Dimancescu, Sporturile de iarna, De Straja, 12 decembrie 1939]
[I. Dimancescu, Iarna, cu sacul la spinare, Cuibul nostru, 1 ianuarie 1940]
Societatea Romana de Radiodifuziune pastreaza in arhivele sale marturiile programelor tematice "Ora Strajerilor" (stiri, indrumari si piese strajeresti).

Incepand cu anul 1938 Nelly Dimancescu este numit Directorul Educatiei Fizice si Sanatatii in cadrul Comandamentului Straja Tarii.

Prin evenimentele istorice de la 6 septembrie 1940, privind abdicarea lui Carol al II-lea (urmare a cedarii Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ardealului de Nord si Cadrilaterului) si venirea la putere a regimului Antonescu, Strajeria este dizolvata din motive politice.
Tot atunci este inlocuit seful Sportului Romanesc, prof. Ioan Gheorghiu, care in ultimii ani ai Strajeriei coordonase toate federatiile sportive.

Generalul Antonescu, noul sef al statului, il numeste conducator al sportului romanesc pe Constantin Medeleanu (provenit din cadrele fostei Cercetasii). Orice activitate sau preocupare pentru tineretul roman nu mai este o prioritate a statului, Romania intrand 9 luni mai tarziu in cel de al doilea razboi mondial.

Privind restrospectiv, trebuie apreciat corect rolul avut de Strajerie in dezvoltarea educatiei fizice si a sportului romanesc in perioada interbelica.

Munca Tineretului Roman (MTR)

2009-09-27T00:29:00.009+03:00

1942-1944

La un an de la inceperea razboiului din est (22 iunie 1941), in conjunctura specifica anului 1942, cand Germania se gasea la apogeul ei pe plan militar, generalul Emil Palangeanu pune bazele MTR-ului (Munca Tineretului Roman) - organizatie auxiliara, paramilitara.

Institutia MTR-ului era o copie fidela a organizatiei “Doktor Todt” din Germania. Armele tanarului roman (20-21 ani) recrut in aceasta noua structura erau tarnacopul si lopata

(foto: placheta si insigna MTR)

Obiectivele sunt (ca si pentru Germania) construirea de sosele, viaducte, apeducte, tunele si partii de ski (sulinarul de astazi de la Predeal este realizat in acei ani).

(foto: santier de amenajare a raului Teleajen, Valenii de Munte, 1943)

Sediul MTR-ului era situat la Breaza. Tinand cont de capacitatea sa de bun organizator, Ioan Dimancescu este numit comandant al centrului Breaza de catre generalul Palangeanu.

Organizatia va fi desfiintata dupa 23 August 1944.

Click aici pentru afisarea
ultimelor capitole (14-16) !

Ultimii ani

2009-09-27T00:27:00.010+03:00

1944-1951

In contextul general de evolutie politizata de dupa 1944, Ioan Dimancescu gaseste sportul ca ultim refugiu al preocuparilor sale profesionale.

Astfel, este solicitat de catre Constantin Zahirnic, directorul al YMCA din Romania, careia inca i se mai “tolera” sa fie puternic sustinuta de americani ca baza logistica pe o structura bine dezvoltata la nivel national.

Tabara de la Timisul de Jos (folosita anterior (1943-1944) ca lagar pentru prizonierii aviatori anglo-americani) gazduieste colonia YMCA. Asistenta americana din perioada 1944—1947 se concretiza prin: echipamente si tehnica sportiva, publicatii sportive de specialitate, caravana auto cu filme si jurnale color din SUA, discoteca etc.

Totodata YMCA functiona si ca club polisportiv, avand participari in campionatele divizionare la mai multe sporturi: atletism, rugby, baschet, volei, tenis de masa, box, tir, ski. In perioada anilor 1945-1947, Ioan Dimancescu l-a lansat prin YMCA pe studentul Ioan (Johny) Kunst (Ghermanescu mai tarziu, prin casatorie), un veritabil talent in sporturile de echipa si un mare animator si coordonator al maselor studentesti entuziaste.

In aceeasi perioada, Ioan Dimancescu (membru vechi al sectiei a V-a din Marele Stat Major) este incadrat ca inspector sportiv in invatamantului militar. In paralel isi desfasoara ultimii ani in conducerea Federatiei Romane de Ski, fiind si membru al Ski Club Bucuresti, asociatie sportiva pentru propaganda ski-ului si a turismului de iarna.

Odata cu schimbarile survenite in conducerea armatei romane prin politizare si subordonare fata de noul regim aservit Moscovei, traditia si profesionalismul nu mai sunt apreciate si Ioan Dimancescu ramane in afara “noului sistem”, fiind trecut in rezerva.

Slabit, bolnav si inconjurat de noile realitati “revolutionare”, se stinge din viata prematur in anul 1951, la doar 53 de ani, lasand in urma o cariera exemplara bazata pe onestitate, abnegatie si profesionalism.

Povestea unui Cercetas

- sfarsit -

Recunoastarea activitatii

2009-09-27T00:11:00.111+03:00

1. De-a lungul activitatii sale (1917-1947) Ioan Dem. Dimancescu a primit numeroase distinctii militare si civile

(click aici pentru vizualizarea brevetelor)

-“Virtutea Militara de rasboiu” / decret nr. 1374 / 23 noiembrie 1917

-“Crucea Comemorativa a razboiului 1916-1918” cu barete / inaltul decret nr. 1744/1918 / 1920

-British War Medal (Medalia Militara) / 29 Aprilie 1919

-Medalia “Victoria” a marelui razboi pentru civilizatie / inaltul decret nr. 3390 din 20 iulie 1921

-Furajera “Mihai Viteazu” / inaltul decret regal nr. 328/1931 / 11 septembrie 1934

-Order of White Eagle/Vulturul Alb – Yugoslavia / decret nr. 1842/6 din 31 iunie1930

-Cross of Valor – Poland / decret nr. 48212 din 27 octombrie 1922

-Meritul Sanitar clasa I / inaltul decret regal 3045 / 19 noiembrie 1934

-Ordinul Coroana Romaniei in grad de Cavaler / 31476 / 15 mai 1930

-Ordinul Coroana Romaniei in grad de Ofiter / 26750 / 10 mai 1940

-Rasplata muncii pentru invatamant – clasa a II-a / 14 noiembrie 1924

-Rasplata muncii pentru invatamant – clasa I / decretul 3996 / 5 decembrie 1930

-Meritul Cultural pentru Sport si Educatie Fizica Clasa a II-a / decret 1599 / 13 iunie 1935

-Meritul Cultural in grad de Ofiter pentru servicii aduse sportului / decret 2557 / 17 septembrie 1943

-Insigna Sportiva clasa I – aur / decret lege 3140 / 26 septembrie 1943

-Virtutea cercetaseasca de Argint pentru activitate cercetaseasca deosebita / 8 iunie 1935

-Meritul Cultural pentru Strajerie – Cavaler Clasa I / decret 3530 / 19 octombrie 1937

-Semnul Onorific pentru serviciul militar de 25 ani / inaltul decret nr. 2240 din 18 iunie 1938

-Medalia Centenarului Regelui Carol I pentru contributia adusa inzestrarii ostirii / inaltul decret 1915 si 2036 /1939 si 372/1940 / 25 mai 1940

2. A detinut functii de conducere in

-armata romana (sectia a V-a a Marelui Stat Major)

-miscarea sportiva militara si civila (IMEF, ONEF, INEF, Federatia Romana de Ski, Clubul Sportiv Peles Sinaia)

-Cercetasie si Straja Tarii

-Munca Tineretului Roman

3. La inceputul anilor '90, dupa reinfiintarea Asociatiei Cercetasii Romaniei, in semn de apreciere a activitatii desfasurate in cadrul organizatiei, fostii camarazi au propus ca o unitate din Bucuresti sa-i poarte numele. Astfel a luat fiinta Cohorta General Dimancescu, devenita ulterior Centrul Traditional General Dimancescu si mai apoi Centrul Local Dimancescu (astazi unul dintre cele mai active centre ONCR din tara).

4. Enciclopedia Educatiei Fizice si Sportului din Romania (aparuta in anul 2002 si editata de catre un colectiv condus de catre prof. dr. Nicu Alexe) si lucrarea Educatia Fizica in armata romana - File de istorie - (aparuta in anul 2011 si editata de catre col. prof. dr. Ioan Armanu) il includ ca promotor al miscarii sportive si personalitate in domeniu.

Resurse

2009-09-26T00:30:00.027+03:00

Ioan Dem. Dimancescu, Jurnal de cercetas, 1915-1916

Colectia Dimancescu (documente, fotografii, articole de presa, publicatii, notite, decoratii, brevete si insemne)

Relatari Ioan Dem. Dimancescu catre Radu Mihai Dimancescu

Cercetasul - Revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marii Legiuni, 1930-1931

Dimitrie D. Dimancescu, World War-I in Romania, memoria.ro

prof. dr. Nicu Alexe si colectiv, Enciclopedia Educatiei Fizice si Sportului din Romania, Editura Aramis, Bucuresti, 2002

(Organizatii de copii si tineret
Educatia fizica si invatamantul de profil in armata
Federatia Romana de Schi-Biatlon)

col. prof. dr. Ioan Armanu, Educatia Fizica in Armata Romana - File de Istorie - , Editura Academiei Fortelor Terestre "Nicolae Balcescu", Sibiu, 2011