Frontul din Moldova, luptele de la Oituz

aprilie - decembrie 1917

In aprilie 1917 Ioan Dimancescu este mutat la Regimentul 1 Graniceri, iar dupa un scurt stagiu va fi incadrat la Compania 1 Ciclisti din cadrul Diviziei I de Cavalerie.

(foto/iulie 1917: sublocotenent Ioan Dimancescu cu un
detasament de ciclisti)

La inceputul lui iulie este inaintat in grad ca sublocotenent (ca si fratele sau). Cei doi sunt acum in aceeasi unitate, Compania 1 de Ciclisti / Divizia I Cavalerie, sub comanda capitanului Horia Badulescu.
Unitatea va fi cantonata pe pozitii la Poiana lui Boboc/Valea Oituzului, un sat situat la baza dealului Cosna.
La ultima despartire de mama sa, Ioan Dimancescu primise in pastrare cel de-al doilea cercel al mamei, intr-un gest simbolic, pentru a-i fi inapoiat acesteia la sfarsitul luptelor. Fratele sau primise primul cercel la plecare pe front in toamna lui 1916.
http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1385&page=12&l=en

In sectorul armatelor romanesti, generalii Eremia Grigoresu si Averescu resping in lupte dramatice incercarile furibunde si repetate ale generalului german Mackenzen, venit special de la Bucurestiul ocupat pentru a sparge linia frontului si a reusi o incercuire finala a ultimelor pozitii de rezistenta romanesti. Cu toate acestea, in bataliile defensive de la Marasti, Marasesti si Oituz, armatele romane 1 si 2 preiau initiativa trecand la ofensiva si recupereaza terenul pierdut, amenintand strategic soarta ofensivei lui Mackenzen.

Ioan Dimancescu ia parte la luptele (atacurile, retragerile si contra-atacurile succesive) de la Cosna/cota 789 alaturi de fratele sau (6-11 august 1917). Primeste o misiune de recunoastere “sinucigasa”, pe care fratele mai mare o preia asupra sa, incercand sa-l protejeze. Grav ranit, Dimitrie este transportat la Spitalul din Onesti, iar mai apoi mutat la Bacau si Iasi, fiind in pericol de a-i fi amputat piciorul.
Ioan Dimancescu va lupta mai departe cu restul plutonului in zilele de 15 si 16 august 1917, fiind ranit usor. Sub comanda capitanului Badulescu, efectueaza 4 atacuri asupra pozitiilor inamice de la cota 383, la est de Grozesti (vechiul nume al localitatii Oituz). Dupa pierderi masive (din 135 de oameni, 121 morti si raniti grav, 14 raniti usor), unitatea este nevoita sa se retraga pentru a-si recompleta efectivul.
http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1385&page=15&l=en

Eroismul ostasilor romani in luptele crancene purtate la Oituz, remarcat in numeroase ordine de zi pe armata, cat si in toata presa romana si occidentala, este construit pe sacrificiu si daruire totala. Declaratia optimista facuta de maresalul german Makensen, pe peronul Garii de Nord la Bucuresti, cum ca se va intoarce peste doua saptamani aureolat de zdrobirea rezistentei romane din Moldova, ramane fara acoperire.

Cu toate acestea, trupele romane, desi cu un moral excelent, au fost nevoite sa nu exploateze succesele obtinute din cauza lipsei de coordonare militara cu trupele ruse, de care tactic erau flancate. In pragul revolutiei bolsevice, trupele tariste erau macinate de dezertari, anarhie si nesupunere fata de propriile comandamente.
In textele telegramelor aparute in presa occidentala se elogia combativitatea exceptionala a trupelor romane care totodata erau compatimite de pericolul frontului dezarticulat subit de catre rusi.

(foto/toamna 1917: ofiterii si gradatii companiei 1 de Ciclisti/Divizia I Cavalerie; jos, de la mijloc la dreapta: capitan Horia Badulescu, locotenent Dimitrie Dimancescu, sublocotenent Ioan Dimancescu)


(foto/toamna 1917: ofiterii Diviziei I Cavalerie cu ofiteri francezi si cu generalul Berthelot (in centru) la Cartierul General de la Iasi; sublocotenent Ioan Dimancescu in dreapta)


2 comentarii:

  1. Anonim26/9/10

    Poate spune cineva de ce e un chip razuit? Cine ar putea fi?
    Sa fi fost fotografie din colectia personala a unei femei? :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Chipul razuit este al principelui Carol; fotografia (impreuna cu alte documente) a fost pastrata in anii de dupa razboi de a doua sotie (decedata azi) a lui Ioan Dem Dimancescu; probabil ca frica de a nu detine documente avand cea mai mica legatura cu familia regala a determinat-o la o astfel de solutie; exista (din pacate) si alte documente in care referirile la familia regala sunt sterse; nu putem sa condamnam o astfel de solutie in contextul acelor ani...

    RăspundețiȘtergere

Three Column Modification courtesy of The Blogger Guide