Frontul din Moldova, luptele de la Oituz

iulie -  august 1917 

La inceputul lunii iulie Ioan Dimancescu este avansat sublocotenent, avand acum acelasi grad ca si fratele sau. Cei doi sunt in aceeasi unitate, Compania 1 de Ciclisti / Divizia I Cavalerie, sub comanda capitanului Horia Badulescu.

(foto/iulie 1917: sublocotenent Ioan Dimancescu (x) cu un
detasament din Compania I Ciclisti, Divizia I Cavalerie)

Unitatea va fi cantonata pe pozitii la Poiana lui Boboc/Valea Oituzului, un sat situat la baza dealului Cosna.
La ultima despartire de mama sa, Ioan Dimancescu primise in pastrare cel de-al doilea cercel, intr-un gest simbolic, pentru a-i fi inapoiat acesteia la sfarsitul luptelor. Fratele sau primise primul cercel la plecare pe front in toamna lui 1916.

In sectorul armatelor romanesti, generalii Eremia Grigoresu si Averescu resping in lupte dramatice incercarile furibunde si repetate ale generalului german Mackenzen, venit special de la Bucurestiul ocupat pentru a sparge linia frontului si a reusi o incercuire finala a ultimelor pozitii de rezistenta romanesti. Cu toate acestea, in bataliile defensive de la Marasti, Marasesti si Oituz, armatele romane 1 si 2 preiau initiativa trecand la ofensiva si recupereaza terenul pierdut, amenintand strategic soarta ofensivei lui Mackenzen.

Ioan Dimancescu ia parte la luptele (atacurile, retragerile si contra-atacurile succesive) de la Cosna/cota 789 alaturi de fratele sau (6-11 august 1917). Primeste o misiune de recunoastere “sinucigasa”, pe care fratele mai mare o preia asupra sa, incercand sa-l protejeze. Grav ranit, Dimitrie este transportat la Spitalul din Onesti, iar mai apoi mutat la Bacau si Iasi, fiind in pericol de a-i fi amputat piciorul.
Ioan Dimancescu va lupta mai departe cu restul plutonului in zilele de 15 si 16 august 1917, fiind ranit usor. Sub comanda capitanului Badulescu, efectueaza 4 atacuri asupra pozitiilor inamice de la cota 383, la est de Grozesti (vechiul nume al localitatii Oituz). Dupa pierderi masive (din 135 de oameni, 121 morti si raniti grav, 14 raniti usor), unitatea este nevoita sa se retraga pentru a-si recompleta efectivul.
(Calator fara harta, memorii Dimitrie Dimancescu)

Eroismul ostasilor romani in luptele purtate la Oituz, remarcat in numeroase ordine de zi pe armata, in presa din tara si din tarile aliate este construit pe sacrificiu si daruire totala. Declaratia optimista facuta de maresalul german Makensen, pe peronul Garii de Nord la Bucuresti, cum ca se va intoarce peste doua saptamani aureolat de zdrobirea rezistentei romane din Moldova, ramane fara acoperire.


generalul Berthelot (in centru) impreuna cu ofiterii Diviziei I Cavalerie la Cartierul General din Iasi,
sublocotenent Ioan Dimancescu primul din dreapta

ofiterii si gradatii companiei I de Ciclisti - Divizia I Cavalerie;
1 - cpt. Horia Badulescu, 2 - lt. Dimitrie Dimancescu, 3 - slt. Ioan Dimancescu

  • vezi si: COTA 789 - ULTIMA REDUTA, Memoriile lui Dimitrie Dimancescu
    un film de Nicholas Dimancescu


2 comentarii:

  1. Anonim26/9/10

    Poate spune cineva de ce e un chip razuit? Cine ar putea fi?
    Sa fi fost fotografie din colectia personala a unei femei? :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Chipul razuit este al principelui Carol; fotografia (impreuna cu alte documente) a fost pastrata in anii de dupa razboi de a doua sotie (decedata azi) a lui Ioan Dem Dimancescu; probabil ca frica de a nu detine documente avand cea mai mica legatura cu familia regala a determinat-o la o astfel de solutie; exista (din pacate) si alte documente in care referirile la familia regala sunt sterse; nu putem sa condamnam o astfel de solutie in contextul acelor ani...

    RăspundețiȘtergere