Nu mi-am cunoscut bunicul, pe Ioan Dem. Dimancescu. S-a nascut in anul 1898 si a murit in anul 1951.
Ar fi avut multe sa-mi povesteasca. Despre anii de liceu, despre inceputurile Cercetasiei in Romania, despre cum s-a inrolat ca voluntar la Scoala de Ofiteri la inceputul Marelui Razboi si despre bataliile in care a fost ranit si decorat (Cota 789/Cosna si Cota 383/Grozesti). Despre campaniile din Basarabia (1918-1919) si Ungaria (1919).
Ar mai fi putut sa-mi spuna despre entuziasmul cu care a insufletit Cercetasia in perioada interbelica punandu-si in valoare cunostiintele acumulate peste Ocean, la Springfield College, ca bursier al guvenului roman. Despre Clubul Peles / Sinaia al carui presedinte a fost si despre metodica introducerii Educatiei Fizice in randurile armatei romane.
Si nu in ultimul rand despre prietenia frumoasa pe care a avut-o cu Dimitrie (Dimmy), fratele sau mai mare, leader si coleg in primele patrule de cercetasi din Romania, devenit diplomat de cariera dupa terminarea razboiului.
Sunt totusi norocos cu o arhiva de familie. Am jurnale, articole din presa vremii, poze, decoratii si brevete pe care m-am simtit la un moment dat dator sa le scot din sertare si sa le impartasesc si altora, pe o structura discutata cu tatal meu, Radu Mihai Dimancescu.
De ce Povestea unui Cercetas?
Pentru ca in tot ce a facut, bunicul meu a fost insufletit de valorile si principiile Cercetasiei.
Pentru ca fiecare din noi putem sa ne regasim intr-o poveste adevarata.
Pentru ca sa ne aducem aminte de cei carora le datoram recunostiinta.
Alin Mihai Dimancescu
August 2009
Ar mai fi putut sa-mi spuna despre entuziasmul cu care a insufletit Cercetasia in perioada interbelica punandu-si in valoare cunostiintele acumulate peste Ocean, la Springfield College, ca bursier al guvenului roman. Despre Clubul Peles / Sinaia al carui presedinte a fost si despre metodica introducerii Educatiei Fizice in randurile armatei romane.
Si nu in ultimul rand despre prietenia frumoasa pe care a avut-o cu Dimitrie (Dimmy), fratele sau mai mare, leader si coleg in primele patrule de cercetasi din Romania, devenit diplomat de cariera dupa terminarea razboiului.
Sunt totusi norocos cu o arhiva de familie. Am jurnale, articole din presa vremii, poze, decoratii si brevete pe care m-am simtit la un moment dat dator sa le scot din sertare si sa le impartasesc si altora, pe o structura discutata cu tatal meu, Radu Mihai Dimancescu.
De ce Povestea unui Cercetas?
Pentru ca in tot ce a facut, bunicul meu a fost insufletit de valorile si principiile Cercetasiei.
Pentru ca fiecare din noi putem sa ne regasim intr-o poveste adevarata.
Pentru ca sa ne aducem aminte de cei carora le datoram recunostiinta.
Alin Mihai Dimancescu
August 2009
felicitari pentru acest blog. cuprinde file de istorie absolut necesare, pe care oricine din tara asta ar trebui sa le parcurga si sa retina esentialul - calitatea oamenilor. din pacate, si calitatea oamenilor din tara asta a ramas doar istorie, fata de ceea ce se intampla azi.
RăspundețiȘtergeremultumesc (cu intarziere)!
RăspundețiȘtergereFelicitari.
RăspundețiȘtergereSa fiti mandru de stramosul dumneavoastra. Sincer, putini dintre vechii cercetasii au lasat urmasilor o mostenire asa bogata precum aceasta.
Ma bucur ca ati onorat cum se cuvine memoria bunicului dumneavoastra, si va multumesc pt generiozitatea de a impartasi si noua, momentele de glorie ale organizatiei Cercetasii Romaniei.
Felicitari Domnule Dimancescu !
RăspundețiȘtergereUn material deosebit, scris cu mare grija si dragoste, care va face cinste si de care bunicul dumneavoastra ar fi fost mandru.