Se afișează postările cu eticheta cercetas - cercetasi - cercetasie - scouts - boy scouts. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cercetas - cercetasi - cercetasie - scouts - boy scouts. Afișați toate postările

De la ce am pornit

Nu mi-am cunoscut bunicul, pe Ioan Dem. Dimancescu. S-a nascut in anul 1898 si a murit in anul 1951.


Ar fi avut multe sa-mi povesteasca. Despre anii de liceu, despre inceputurile Cercetasiei in Romania, despre cum s-a inrolat ca voluntar la Scoala de Ofiteri la inceputul Marelui Razboi si despre bataliile in care a fost ranit si decorat (Cota 789/Cosna si Cota 383/Grozesti). Despre campaniile din Basarabia (1918-1919) si Ungaria (1919).
Ar mai fi putut sa-mi spuna despre entuziasmul cu care a insufletit Cercetasia in perioada interbelica punandu-si in valoare cunostiintele acumulate peste Ocean, la Springfield College, ca bursier al guvenului roman. Despre Clubul Peles / Sinaia al carui presedinte a fost si despre metodica introducerii Educatiei Fizice in randurile armatei romane.
Si nu in ultimul rand despre prietenia frumoasa pe care a avut-o cu Dimitrie (Dimmy), fratele sau mai mare, leader si coleg in primele patrule de cercetasi din Romania, devenit diplomat de cariera dupa terminarea razboiului.

Sunt totusi norocos cu o arhiva de familie. Am jurnale, articole din presa vremii, poze, decoratii si brevete pe care m-am simtit la un moment dat dator sa le scot din sertare si sa le impartasesc si altora, pe o structura discutata cu tatal meu, Radu Mihai Dimancescu.

De ce Povestea unui Cercetas?
Pentru ca in tot ce a facut, bunicul meu a fost insufletit de valorile si principiile Cercetasiei.
Pentru ca fiecare din noi putem sa ne regasim intr-o poveste adevarata.
Pentru ca sa ne aducem aminte de cei carora le datoram recunostiinta.


Alin Mihai Dimancescu
August 2009

Copilaria si adolescenta

pana in octombrie 1916

Ioan  Dimancescu s-a nascut pe 12 octombrie 1898 in familia lui Dumitru Dimancescu, functionar la Caile Ferate, sef de gara la Titu/Dimbovita.


Viitorul sau, ca de altfel si al celorlalti doi frati (Octavia / 1894 si Dimitrie/Dimmy / 1896) urma sa fie puternic influentat de tot mai apropiata declansare a primului razboi mondial si de iesirea tarii din neutralitate, survenita in vara lui 1916.

Pentru a isi sustine mai bine copiii la scoli, familia Dimancescu se stabileste in capitala, locuind intr-o casa de pe Soseaua Cotroceni.

Ioan Dimancescu va absolvi cursul primar (1905-1909) la scoala de baieti nr.30 (tinand de Liceul Sfantul Sava).

Gimnaziul (1909-1913) il urmeaza la Liceul Sfantul Sava, iar ciclul superior la Liceul Mihai Viteazul incepand cu anul 1913.

Sub influenta prefacerilor din Occident si in mod special a celor din Anglia si Franta, are loc o emancipare a preocuparilor pentru modelarea tineretului prin patrunderea spiritului “Cercetasiei” si la noi in tara. In vara lui 1913 apar primele patrule de cercetasi:
-fratii Dimitrie si Ioan Dimancescu, Sandel Bogdan, Ionel Andronescu si
-fratii Ion, Bebe, Emil si Vlad Berindei


Dimitrie Dimancescu il contacteaza pe capitanul Royet, initiatorul scoutismului francez.


Prima Legiune de cercetasi se organizeaza la Liceul Lazar, avandu-i ca membrii fondatori pe fratii Dimancescu, fratii Berindei, Sever Alexandrescu, Horia Babes, Radu Beller, Sandel Bogdan, Virgil Cherciu, fratii Costa-Foru (Nicu si Leon), Sandu Crivat, Alfred Dimolescu, Istrati, Lucescu, fratii Mortun (Badica si Bebe), Emil Nadejde, Ion C. Nestor, Raileanu, Gody Simionescu, Mihnea Socec, Ionel Taranu.

Pe 15 octombrie 1913 la initiativa lui Dimitrie Dimancescu (a corespondat cu cpt. L. Royet - liderul miscarii de cercetasi din Franta) s-a infiintat prima formatiune de cercetasi din Romania la Liceul "Gh. Lazar" din Bucuresti.

Prima comunicare despre cercetasie fusese facuta de prof. Gh. M. Murgoci intr-o intrunire la sediul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR) (consemnata in procesul verbal de sedinta, dar fara efecte).
In noiembrie 1913 a aparut prima brosura despre cercetasie, editata de prof. Gabriel Giurgea.

Un comitet de initiativa format din ofiteri, profesori si personalitati culturale a pregatit formarea unei structuri nationale si pe 12 mai 1914 s-a infiintat Asociatia "Cercetasii Romaniei". Coordonatorul comitetului de initiativa si primul presedinte al asociatiei a fost gen.adj. regal Grigore Berindei.

Capitanul Samboteanu, locotenentul Samboteanu si locotenentul Panaitescu devin primii instructori de cercetasi, organizatori ai unor excursii duminicale disciplinate (deplasari cu trenul, documentari, atestari istorice, literare etc.).
Vladimir Ghidionescu tine la liceul Lazar prima conferinta despre Cercetasie.

Articolele "Primii Cercetasi" si "Istoricul Cercetasiei", publicate in anul 1930 in "Cercetasul" (Revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marii Legiuni) prezinta pe larg contextul infiintarii Cercetasiei in Romania.

Oameni politici, istorici si personalitati din cultura – Gh. Tatarescu, N. Lupu, N. Iorga, Ioan Simionescu, Simion Mehedinti, C. Istrati, Xenopol, Take Ionescu, Titu Maiorescu, Anghel Saligni, I.C. Bratianu, Vintila Bratianu si altii - se implica in sustinerea si promovarea Cercetasiei prin conferinte si articole.


Cercetasii (boy-scouts) au origini in Anglia, la inceputul secolului al XX-lea si sunt creatia generalului englez lord Robert Baden-Powell in anul 1908. In anul 1907 se desfasurase prima tabara organizata pe principii cercetasesti la Brownsea Island. “Legea Cercetasului” continea intr-o maniera concisa toti parametrii morali si etici ai comportamentului in toate imprejurarile vietii.

Cercetasia are un caracter net de amatorism (nu este obligatorie) si este apolitica prin definitie. Ea intareste organismul prin trairea in aer liber, in plina natura (excursii, tabere, concursuri) si face o cimentare a caracterelor sub aspect social si moral, aplicandu-se eminamente copiilor si tinerilor.

Structura organizatorica este omogena pe toata tara. O patrula este formata din 6-8 cercetasi (11-18 ani). Patrulele dintr-un liceu se organizeaza intr-o “centurie”.
Intr-un oras cu mai multe licee, forma organizatorica superioara este “cohorta”. Bucurestiul are cate o “cohorta” in fiecare sector al Capitalei (4 cohorte: galben, albastru, negru si verde). Toate cohortele din tara compun la un loc “Marea Legiune”.
Cercetasii mai mici (7-11 ani), denumiti si "pui de soimi", vor fi acceptati treptat, fara a avea propriile structuri independente. Abia in anul 1930 va fi aprobata organizarea lor in formatiuni distincte.
(vezi organizare cercetasi)

Principii Carol si Nicolae se vor implica activ in dezvoltarea Cercetasiei, onorand prin prezenta lor festivitatile de depunere a juramantului si alte ocazii din viata organizatiei.

Pe 8 aprilie 1915, printr-un decret regal, Asociatia "Cercetasii Romaniei” este recunoscuta de parlament ca institutia oficiala, pastrandu-si insa caracterul facultativ.

Parcurgand jurnalul de cercetas al lui Ioan Dimancescu remarcam descrieri de activitati, presarate cu ilustratii reprezentand monumente istorice, manastiri sau edificii publice, dar si portrete de cercetasi. Linia urmata este o impletire a elementului analitic cu un simt al umorului dublat pe alocuri si de autoironie.

In primavara lui 1916, pe 9 mai (cu o zi inainte de defilarea de 10 Mai), tatal fratilor Dimancescu se stinge din viata.
“In aceasta zi am pierdut pe bunul si scumpul meu tata care a stiut sa ma conduca pe cai bune prin munca lui neobosita” isi nota Ioan Dimancescu in jurnalul sau de cercetas.


Intre timp, fratele sau mai mare, Dimitrie, se inrolase ca voluntar in Regimentul de Vanatori, fiind mai apoi transferat la Compania 1 de Ciclisti din cadrul Diviziei I de Cavalerie.
Sora lor, Octavia, este studenta in ultimul an la Facultatea de Medicina.

(foto/1916: Dimitrie, Ioan, Octavia si Elena Dimancescu)

Inceputul razboiului

august-octombrie 1916

Participarea Romaniei la marea conflagratie 1914-1919, initiata in 1916 prin iesirea din neutralitate si intrarea alaturi de puterile Antantei, a reprezentat o contributie totala de forte. Aceasta s-a realizat printr-o mobilizare generala a populatiei, concretizata prin formarea a patru armate cu un total 25 de divizii.
Frontul se intindea de la Orsova, pe Carpatii Meridionali, Arcul Carpatic, Carpatii Moldovenesti pana in nordul Bucovinei, la nord. La sud acoperea malul stang al Dunarii, de la Orsova pana la Turtucaia si apoi hotarul conventional al Cadrilaterului. Lungimea acoperita era mai mare decat restul frontului de est asigurat de catre armatele tariste (aliatii nostri conjuncturali pe linie de Antanta), respectiv din Pocutia si Silezia pana la Tarile Baltice.

[sursa foto]

Aceasta situatie ingrata a putut fi surmontata numai prin folosirea obstacolelor naturale (crestele muntilor Carpati si cursul Dunarii) si la nivel de resurse umane prin satisfacerea functiilor auxiliare de catre femei, dar si prin preluarea voluntara a multor responsabilitati (sanitari, brancardieri, curieri, telefonisti, telegrafisti, factori postali, paznici etc.) de catre tinerii cercetasi.
In razboiul care avea sa vina, de multe ori cercetasii adolescenti au luptat cu arma in mana constituind “Corpul cercetasilor de razboi”. La Targu-Jiu s-au refacut de cateva ori strapungerile inamicului, cercetasii impunandu-se prin acte de eroism, avand ca simbol legendara figura a Ecaterinei Teodoroiu.

In vara anului 1916, proaspatul absolvent de bacalaureat Ioan Dimancescu ia contact cu realitatea razboiului. Un zepelin german decolat din nordul Bulgariei (aliata a Germaniei) bombardeaza inopinant Bucurestiul, urmarind sa obtina un efect demoralizant asupra populatiei. Spre surpriza tuturor revine si a doua zi cand este avariat de artileria noastra, dupa care se intoarce cu greu pe malul bulgaresc al Dunarii.

Pe tanarul cercetas Dimancescu il gasim prezent in “misiuni de incredere”, recomandat de mentorul sau, profesorul Constantin Nedelcu de la Liceul Lazar.

In septembrie 1916 ajuta la transportul ranitilor in gara Obor,


iar pe 24 septembrie 1916 face o deplasare la Ocolul Silvic Comana pentru verificarea aprovizionarii cu lemne a capitalei.


Profita de ocazie si isi viziteaza la Smardioasa fratele mai mare, cantonat in dispozitivul de pe frontul de sud, dupa anularea operatiunii Flamanda. Primit cu simpatie de colegii lui Dimitrie, Ioan nu banuia ca ii va reintalni peste numai cateva luni pe frontul din Moldova, cand li se va alatura ca tanar ofiter.

Pe valul unei emulatii nationale in care fiecare roman incearca sa-si ajute tara proaspat intrata in razboi, Dimancescu vrea sa faca ceva mai mult decat sa ramana cu cercetasii sai din cohorta Pastorul Bucur in misiuni de sprijin. Inca cercetas, incearca sa se inroleze combatant in armata, dar neavand 18 ani impliniti este refuzat.

La studii in Statele Unite

1923-1926

Ioan Dimancescu absolvise Cursul de Educatie Fizica al Scolii de Vara pentru formarea instructorilor repartizati Caselor Ostasesti, desfasurat la Brasov, in august 1920. Cursul fusese sustinut de col. Virgil Badulescu si se desfasurase cu concursul societatii YMCA.

Incepand cu anul 1924, la propunerile nominale facute de col. Virgil Badulescu catre Marele Stat Major, sunt trimisi in strainatate, in tari cu traditie formata, o serie de tineri ofiteri remarcati in mod special in perioada primelor cursuri si programe pentru formarea cadrelor militare (1919-1921) si deja detasati in cadrul INEF-ului.

Monitorul Oficial, aprilie 1924

Astfel, locotenentii Ioan Dimancescu si A.C. Botez (fosti colegi la Batalionul 1 de Vanatori de Munte Sinaia) sunt trimisi in SUA, spre a urma cursurile International YMCA College din Springfield / Massachusetts (SUA) intre anii 1924-1926. Aici se intilnesc cu tineri ofiteri din armatele Antantei (invingatoare dupa tratatul de la Versailles).
Alti ofiteri recomandati pleaca cu burse in Italia, Franta si Elvetia, revenind in tara pentru a activa ca promotori ai sportului si educatiei fizice in perioada interbelica.


Etapa Springfield inseamna insusirea unor cunostiinte metodice legate de educatia fizica. In acelasi timp Ioan Dimancescu va asimila intr-un cadru organizat (teorie, antrenamente, training-uri in tabere, excursii) conceptele YMCA pe care le va folosi in tara pentru activitatile legate de sport si cercetasie.

Experienta organizationala si culturala americana, precum si cosmopolitismul anturajului ii vor asigura un ascendent in dezvoltarea proiectelor viitoare.

Activitatea de organizare a Cercetasiei

1919-1937

La 8 Aprilie 1915 (data la care "Razboiul cel Mare" incepuse) Asociatia “Cercetasii Romaniei” era recunoscuta ca “persoana morala si juridica” de catre Corpurile Legiuitoare. Romania era inca in neutralitate. Principele Carol fusese numit Comandant al Marii Legiuni, conducerea asociatiei fiind realizata de catre Marele Sfat. Intrarea Romaniei alaturi de Antanta a prilejuit integrarea miscarii cercetasesti in efortul de razboi (1916-1918) prin Corpul Cercetasilor de razboi.

Imediat dupa razboi (1919-1923), pe fondul unei lipse de cadre de conducere, se refac structurile organizatiilor cercetasesti. Din anul 1920 (activand ca locotenent in cadrul Batalionului 1 de Vanatori de Munte / Sinaia) Ioan Dimancescu este comandant de Centurie in Cohorta Sinaia, perioada in care va porni demersurile pentru infiintarea Clubului Sportiv Peles.


Intors in tara dupa absolvirea studiilor de educatie fizica la Springfield (1926), capitanul Ioan Dimancescu se implica in activitatile de organizare si reprezentare a cercetasiei, fiind seful cohortei I Galben din Bucuresti si mai apoi comandantul Legiunii Pastorul Bucur.


Incepand cu anul 1928 Cercetasia este structurata ca directie a ONEF.
Marii animatori ai Miscarii Cercetasiei din Romania numara in randul lor pe generalul Condeescu, Simion Mehedinti, Constantin Chiritescu, Emanoil Bucuta, colonelul Ulisse Samboteanu, capitanul Teofil Sidorovici.
In anul 1929 principele Nicolae devine comandantul Marii Legiuni a Cercetasilor Romaniei si organizatia cunoaste un nou avant.


In timpul verii, tara este impanzita de tabere cercetasesti la mare sau munte (foto: tabara cercetaseasca la Sinaia - 1929).



Ioan Dimancescu face parte din delegatia care reprezinta Romania la a treia Jamboree internationala (Arrowe Park, Birkenhead/Marea Britanie, 30 iulie - 22 august 1929). La eveniment participa 50,000 de cercetasi din 43 de tari, fiind considerat cea mai mare intrunire cercetaseasca din istorie.

(foto: delegatia Romaniei alaturi de lord Baden-Powell)

Participa la cursuri si conferinte cercetasesti tinute pe Gilwell Park, devenit baza programelor de training pentru instructorii cercetasi. Numele domeniului este inclus de Lord Baden-Powell in titulatura sa nobiliara incepand cu anul 1929, cand este inobilat de regele George al V-lea ca "1st Baron Baden-Powell of Gilwell”.


In urma unui raport detaliat legat de a treia jamboree internationala (prezentat de catre lt. col. Ulisse Samboteanu - directorul Cercetasiei - la Congresul general al Cercetasilor, Arenele Romane, Bucuresti, 23-27 Aprilie 1930), principele Nicolae (comandantul Marii Legiuni) ia hotararea de a se organiza jamboree nationale din doi in doi ani.
Acestea se vor tine la Piatra Neamt (1930), Sibiu (1932), Mamaia (1934) si Brasov (1936).



La Sibiu (recordul de participare) sunt prezenti peste 2.500 de cercetasi, cazati in 1.500 de corturi, reprezentand organizatii nationale si internationale.

(foto: festivitatea de premiere de la sfarsitul manifestarilor
Jamboreei de la Sibiu – 1932)

Cu ocazia Jamboreelor de la Sibiu, Mamaia si Brasov s-au pus in circulatie serii de marci postale comemorative.


Delegati ai cercetasilor nostri pleaca la jamboreele internationale gazduite de tarile Antantei (Anglia, SUA, Franta, Cehoslovacia, Italia, Canada).

Alaturi de Principesa Ileana si Nissa Camaresescu, Ioan Dimancescu este cooptat in comitetul restrans care va pune bazele Organizatiei Cercetasele Romaniei la 18 ianuarie 1930.


In plin context de emancipare a conditiei femeii in societate, Cercetasii Romaniei vor sprijini si integra eforturile Asociatiei Crestine a Femeilor (ACF, filiala locala a YWCA) in diverse actiuni si manifestari (concursuri, parade sportive etc.).



De-a lungul activitatii sale, Ioan Dimancescu a fost un neobosit promotor al cercetasiei, implicand asociatia in activitatile sportive
[Sporturile de iarna la Sinaia, Universul, 8 ianuarie 1924]
[Concursurile cercetasilor la Predeal, Dimineata, 7 ianuarie 1934]
si sustinand legatura dintre cercetasie si educatia fizica
[cpt. Ioan Dem. Dimancescu, Despre Cercetasie, Gazeta Sporturilor, Sambata 12 Aprilie 1930]

A fost prezent la diverse conferinte si seminarii
[Prelegerile Asociatiunii Zarnesti, consemnate de Gazeta Transilvaniei (1922?, tema: Cercetasia, in legatura cu proiectul infiintarii unei cohorte la Zarnesti]
[Cercetasul – activitatea si rolul lui, Cpt. Dimancescu, 10 aprilie 1932, Scoala Comerciala Carol I]
si a colaborat cu revista Cercetasul dupa relansarea din anul 1930.
Eforturile sale au fost apreciate constant de catre comandamentul Marii Legiuni.




In 1934 Cercetasia trece la Oficiul de Educatie al Tineretului Roman (OETR).
Un an mai tarziu maiorul Ioan Dimancescu primeste Virtutea Cercetaseasca pentru "activitate cercetaseasca deosebita".


  • vezi secvente video de arhiva de la jamboree nationale interbelice (Sibiu/1932, Mamaia/1934 si Breaza/1935)



vezi si:
Alin Dimancescu, Contributia ofiterilor din armata romana la dezvoltarea cercetasiei, Document - Buletinul Arhivelor Militare Romane, 2013

Straja Tarii

1934/37-1940

In a doua jumatata a anilor '30 incep sa se prefigureze vremuri de incertitudine. Liga Natiunilor Unite, ca institutie de control a convietuirii democratice mondiale incepe sa se demonetizeze si sa isi piarda prestigiul. Tratatele politice si garantiile date de marile puteri ale Antantei devin ineficiente. Carol al II-lea incepe sa-si construiasca o neutralitate activa si tinde spre o monarhie absoluta.


Incepand cu anul 1934 se infiinteaza "Oficiul de Educatie a Tineretului Roman" (OETR). Tinerii de ambele sexe faceau parte din "Straja Tarii" (nou infiintata), precum si din alte organizatii recunoscute de OETR (Cercetasii Romaniei, Asociatia Crestina a Femeilor - ACF etc.).

La 24 ianuarie 1937 se desfiinteaza OETR-ul prin reorganizarea "Strajii Tarii" ca singura organizatie de stat pentru indrumarea si conducerea tineretului in ceea ce priveste educatia fizica, moral-religioasa, sociala si nationala. Implicit este defiintata si Cercetasia, ale carei valori ale spiritului liber devin inutile in drumul spre o dictatura regala. 

“Straja Tarii” il avea in frunte pe Marele Strajer (regele Carol al II-lea), iar ca si comandant suprem pe proaspatul colonel Teofil Sidorovici. Din comitetul de conducere faceau parte Nissa Camarasescu si generalul Ion Manolescu.
Strajeria a fost o miscare cu caracter national monarhic, un amalgam heterogen cumuland etica patriotica, educatia religioasa, educatia fizica si aplicatii tehnice utile. Creatie a lui Carol al II-lea, s-a inspirat din Hitlerjugend-ul de la Berlin, in ideea de a empatiza cu nemtii.
Miscarea avea un caracter definitoriu de activitate “statala” si “obligatorie” pentru tineretul din Romania, ocupandu-se de educatia aceluiasi segment de varsta (7-18 ani) ca si cercetasia, cu o exceptie, limita de varsta a strajerelor fusese extinsa pana la 21 de ani.

(foto: ecuson, catarama, inele esarfa, insigne si nasturi Straja Tarii)

Structurile organizatorice erau:
-cuibul (echivalentul patrulei, avand in compunere 2 cuibusoare de cate 3 strajeri/e), 2-4 cuiburi formand o grupa
-centuria (la nivelul unei clase, spre deosebire de cercetasi, unde centuria corespundea unei scoli/liceu)
-stolul (la nivel de scoala/liceu)
-cohorta (toate unitatile dintr-o resedinta de judet, Bucurestiul avand 4 cohorte)
-legiunea (suma cohortelor din judet/capitala)
-tinutul (corespunzator unui teritoriu administrativ)
-falanga (cuprindea toate unitatile din tara).

Unitatile erau coordonate in activitatile curente si la defilari de catre comandanti sau comandante. Acestia erau selectionati dintre cei mai tineri si dinamici membri apartinand corpului profesoral, absolventi ai centrelor de specializare de la Predeal (pentru comandante) si Breaza (pentru comandanti).


Strajeria era organizata pe doua falange:
-Falanga Strajerilor condusa de Ioan Dimancescu (apolitic, considerat un bun organizator de care era nevoie si in noua structura) (pentru o perioada de timp falanga a fost condusa de lt. col. Petre Panu) si
-Falanga Strajerelor, condusa de Viorica Litzica (Zana Blonda),
ambii comandanti fiind preluati de la Cercetasie.

Activitatile specifice cercetasiei (tabere, concursuri, sezatori) vor continua si sub noua organizare.

[foto: ridicarea drapelului la o tabara de strajeri, 1939]

O data pe an, pe 8 Iunie, se celebra “Ziua Restauratiei”, data la care Carol al II-lea isi incepuse al doilea mandat regal in anul 1930. Ziua era si cea mai importanta din calendarul Strajeriei, fiind integrata in fastul totalitarist cu care se sarbatorea in tot mediul politic si propagandistic.

(foto: Ioan Dimancescu impreuna cu absolventii cursului de conducatori de strajeri, Predeal, 1939)

(foto: Ioan Dimancescu felicitat de ministrul de razboi)

(foto: demonstratie de 8 Iunie pe stadionul ANEF)

[foto Romania, revista Oficiului National de Turism, iunie 1938:
regele Carol al II-lea (1) primind defilarea strajerilor
mai apar in foto: Marele Voievod de Alba Iulia (regele Mihai) (2), Teofil Sidorovici (comandantul Strajii Tarii) (3), Ioan Dimancescu (seful Falangei Strajerilor) (4)]

Manifestarile de 8 Iunie se desfasurau in incinta stadionului ANEF (viitor Republicii) si cuprindeau parade, intreceri sportive si demonstratii “coregrafice” cu caracter de masa.
Exercitiile formatiilor de strajeri (baieti si fete), in reprize realizate ritmic pe acordurile fanfarei militare, erau urmate de defilarea coloanelor de strajeri. Manifestarea era organizata pana la cele mai mici amanunte de catre comandantul coordonator, maior Ioan Dimancescu.
La parada asistau Regele Carol al II-lea, Marele Voievod Mihai de Alba Iulia, membrii familie regale, membrii guvernului si componentii corpului plenipotential.

Statutele, regulementele, deciziile si hotararile organizatiei erau publicate in Buletinul - Straja Tarii.


Strajeria se constituie intr-o prezenta constanta si in presa vremii. In ziare si reviste exista Rubrica/Coltul Strajerului. Apar noi titluri in paginile carora si Ioan Dimancescu va semna articole cu tematica sportiva sau cercetaseasca:
[Maior I. Dimancescu, Organizatia baietilor din Anglia, De Straja, 10 octombrie 1938]
[Maior I. Dimancescu, Sporturile de iarna, De Straja, 12 decembrie 1939]
[I. Dimancescu, Iarna, cu sacul la spinare, Cuibul nostru, 1 ianuarie 1940]

(foto: Buletin Straja Tarii, De Straja si Cuibul Nostru, cu permisiunea Muzeului Militar National Ferdinand I)

Societatea Romana de Radiodifuziune pastreaza in arhivele sale marturiile programelor tematice "Ora Strajerilor" (stiri, indrumari si piese strajeresti).


Incepand cu anul 1938 Ioan Dimancescu este numit Directorul Educatiei Fizice si Sanatatii in cadrul Comandamentului Strajii Tarii.
Extrase din metodica publicata:
[Directivele de conducere si control ale miscarii sportive, Regulamentul cercurilor sportive strajeresti, Regulament pentru infiintarea si functionarea cercurilor de dansuri nationale strajeresti, publicat in Buletinul Straja Tarii nr. 4, aprilie 1940]
[Instructiuni cu privire la organizarea sporturilor de iarna, Buletinul Straja Tarii nr. 2, februarie 1940]

Prin evenimentele istorice de la 6 septembrie 1940, privind abdicarea lui Carol al II-lea (urmare a cedarii Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ardealului de Nord si Cadrilaterului) si venirea la putere a regimului Antonescu, Strajeria este dizolvata din motive politice.
Tot atunci este inlocuit seful Sportului Romanesc, prof. Ioan Gheorghiu, care in ultimii ani ai Strajeriei coordonase toate federatiile (UFSR).
Generalul Antonescu, noul sef al statului, il numeste conducator al sportului romanesc pe Constantin Medeleanu. Orice activitate sau preocupare pentru tineretul roman nu mai este o prioritate a statului, Romania intrand 9 luni mai tarziu in cel de al doilea razboi mondial.

Privind restrospectiv, trebuie apreciat corect rolul avut de Strajerie in dezvoltarea educatiei fizice si a sportului romanesc in perioada interbelica.