Inceputul razboiului

august-octombrie 1916

Participarea Romaniei la marea conflagratie 1914-1919, initiata in 1916 prin iesirea din neutralitate si intrarea alaturi de puterile Antantei, a reprezentat o contributie totala de forte. Aceasta s-a realizat printr-o mobilizare generala a populatiei, concretizata prin formarea a patru armate cu un total 25 de divizii.
Frontul se intindea de la Orsova, pe Carpatii Meridionali, Arcul Carpatic, Carpatii Moldovenesti pana in nordul Bucovinei, la nord. La sud acoperea malul stang al Dunarii, de la Orsova pana la Turtucaia si apoi hotarul conventional al Cadrilaterului. Lungimea acoperita era mai mare decat restul frontului de est asigurat de catre armatele tariste (aliatii nostri conjuncturali pe linie de Antanta), respectiv din Pocutia si Silezia pana la Tarile Baltice.

[sursa foto]

Aceasta situatie ingrata a putut fi surmontata numai prin folosirea obstacolelor naturale (crestele muntilor Carpati si cursul Dunarii) si la nivel de resurse umane prin satisfacerea functiilor auxiliare de catre femei, dar si prin preluarea voluntara a multor responsabilitati (sanitari, brancardieri, curieri, telefonisti, telegrafisti, factori postali, paznici etc.) de catre tinerii cercetasi.
In razboiul care avea sa vina, de multe ori cercetasii adolescenti au luptat cu arma in mana constituind “Corpul cercetasilor de razboi”. La Targu-Jiu s-au refacut de cateva ori strapungerile inamicului, cercetasii impunandu-se prin acte de eroism, avand ca simbol legendara figura a Ecaterinei Teodoroiu.

In vara anului 1916, proaspatul absolvent de bacalaureat Ioan Dimancescu ia contact cu realitatea razboiului. Un zepelin german decolat din nordul Bulgariei (aliata a Germaniei) bombardeaza inopinant Bucurestiul, urmarind sa obtina un efect demoralizant asupra populatiei. Spre surpriza tuturor revine si a doua zi cand este avariat de artileria noastra, dupa care se intoarce cu greu pe malul bulgaresc al Dunarii.

Pe tanarul cercetas Dimancescu il gasim prezent in “misiuni de incredere”, recomandat de mentorul sau, profesorul Constantin Nedelcu de la Liceul Lazar.

In septembrie 1916 ajuta la transportul ranitilor in gara Obor,


iar pe 24 septembrie 1916 face o deplasare la Ocolul Silvic Comana pentru verificarea aprovizionarii cu lemne a capitalei.


Profita de ocazie si isi viziteaza la Smardioasa fratele mai mare, cantonat in dispozitivul de pe frontul de sud, dupa anularea operatiunii Flamanda. Primit cu simpatie de colegii lui Dimitrie, Ioan nu banuia ca ii va reintalni peste numai cateva luni pe frontul din Moldova, cand li se va alatura ca tanar ofiter.

Pe valul unei emulatii nationale in care fiecare roman incearca sa-si ajute tara proaspat intrata in razboi, Dimancescu vrea sa faca ceva mai mult decat sa ramana cu cercetasii sai din cohorta Pastorul Bucur in misiuni de sprijin. Inca cercetas, incearca sa se inroleze combatant in armata, dar neavand 18 ani impliniti este refuzat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu