Ultimii ani

1944-1951

In contextul generat de evolutia de dupa 1944, Ioan Dimancescu gaseste sportul ca ultim refugiu al preocuparilor sale profesionale.

Astfel, este solicitat de catre Constantin Zahirnic, directorul al YMCA din Romania, careia inca i se mai “tolera” sa fie puternic sustinuta de americani ca baza logistica pe o structura bine dezvoltata la nivel national.

Tabara de la Timisul de Jos (folosita anterior (1943-1944) ca lagar pentru prizonierii aviatori anglo-americani) gazduieste colonia YMCA. Asistenta americana din perioada 1944—1947 se concretiza prin echipamente si tehnica sportiva, publicatii sportive de specialitate, caravana auto cu filme si jurnale color din SUA, discoteca etc.

Totodata YMCA functiona si ca club polisportiv, avand participari in campionatele divizionare la mai multe sporturi: atletism, rugby, baschet, volei, tenis de masa, box, tir, ski. In perioada anilor 1945-1947, Ioan Dimancescu l-a lansat prin YMCA pe studentul Ioan (Johny) Kunst (Ghermanescu mai tarziu, prin casatorie), un veritabil talent in sporturile de echipa si un mare animator si coordonator al maselor studentesti entuziaste.

In aceeasi perioada, Ioan Dimancescu (membru vechi al sectiei a V-a din Marele Stat Major) este incadrat ca inspector sportiv in invatamantului militar.
In paralel isi desfasoara ultimii ani in conducerea Federatiei Romane de Ski, fiind si membru al Ski Club Bucuresti, asociatie sportiva pentru propaganda ski-ului si a turismului de iarna.

Odata cu schimbarile survenite in conducerea armatei romane prin politizare si subordonare fata de noul regim aservit Moscovei, traditia si profesionalismul nu mai sunt apreciate si Ioan Dimancescu ramane in afara “noului sistem”, fiind trecut in rezerva.

Slabit, bolnav si inconjurat de noile realitati “revolutionare”, se stinge din viata prematur in anul 1951, la doar 53 de ani, lasand in urma o cariera exemplara, bazata pe onestitate, abnegatie si profesionalism.



Povestea unui Cercetas

- sfarsit -

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu