Pentru Romania starea de razboi nu se terminase. Peste realitatea transformarii teritoriale a tarii intr-o Romanie Mare planau contestari, actiuni para-militare si chiar militare, reunite in coalitia fortelor regimurilor comuniste. Scopul final era extinderea internationalismului proletar. Astfel, armata regala romana s-a pus din nou pe picioare, constituita in mai multe unitati tactice care vor asigura, prin luptele desfasurate in anul 1919, frontierele din est si vest ale statului national nou creat.
Inca din ianuarie 1918 se prefigurau intentiile bolsevice de recuperare a Basarabiei si Bucovinei. Paralel, in Ungaria, la 21 martie 1919 s-a proclamat Republica Sovietica a lui Bela Kun. Intentia de a executa un atac conjugat cu armata rosie, condusa de comisarul poporului Cristian Rakovski de la Kiev, pentru a transforma Romania intr-o republica sovietica era mai mult decat evidenta, producand ingrijorare la Marele Stat Major al Armatei Romane.
La 27 mai 1919 trupele sovietice trec Nistrul si ocupa Tighina. Dupa lupte grele in care au pierderi mari bolsevicii sunt respinsi de catre armata romana sustinuta de un detasament de soldati francezi algerieni (veniti anterior, cu corpul expeditionar din Salonic).
Moscova trimite note ultimative guvernului roman, cerand imediata evacuare a trupelor romane din Basarabia si Bucovina. Moscova si Kievul se pregatesc sa aplice interventia militara.
Apare o situatie neasteptata, indirect benefica pentru noi. Ofensiva generalului alb-gardist A.I.Denikin, care ocupand Ucraina, presa spre Moscova unde se contura o mare batalie cu armata rosie. In aceste conditii se renunta la atacul conjugat sovieto-ungar contra Romaniei. Lenin personal trimite lui Rakovski o telegrama in care il someaza sa nu se angajeze sa atace Romania, ci sa vina neintarziat si sa lupte cu toate fortele disponibile pentru apararea structurile regimului revolutionar in batalia decisiva cu alb-gardistii.
foto Muzeul Militar National: comandamentul trupelor romane din Transilvania - 1919
gen. Constantin Prezan - 1, gen. Traian Mosoiu - 2, gen. Gheorghe Mardarescu - 3, lt. col. Ion Antonescu - 4
Se declanseaza apoi ofensiva de pe Tisa a armatei populare ungare (avand o structura eterogena dupa dizolvarea imperiului austro-ungar) la 20 iunie 1919, reusind initial stabilirea unui puternic cap de pod.
Dupa o scurta perioada, romanii isi resping inamicul si incalcand directivele Consiliului Suprem Inter-Aliat, ale primului ministru Ionel Bratianu si ale Inaltului Comandament de la Bucuresti, forteaza drumul spre vest pana la ocuparea Budapestei, campanie la care ia parte si sublocotenentul Ioan Dimancescu (x).
Ocuparea Budapestei (4 august 1919) de catre armata regala romana avea o semnificatie de securitate. Nu mai exista ratiunea unui atac conjugat impotriva Romaniei, bazat pe o alianta bolsevica.
Exista si o semnificatie de prestigiu. Soldatii romani (din regat si din Transilvania) erau acum in a doua capitala a fostului imperiu (prima, capitala "mare", fusese Viena). Este de notorietate opinca romaneasca inaltata pe portdrapelul cladirii parlamentului din Budapesta.
Pe durata stationarii timp de 4 luni a armatei romane, poporul maghiar il inlocuieste pe Bela Kun cu socialistii de dreapta.
Ulterior, fortele conservatoare il aduc la putere pe amiralul Miklos Horthy (viitorul regent al Ungariei) care stabileste Romania ca inamicul numarul 1.
vezi si: Razboiul româno-ungar din 1919
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu