De la ce am pornit


Nu mi-am cunoscut bunicul, pe Ioan Dem. Dimancescu. S-a nascut in 1898 si s-a prapadit in 1951.

Ar fi avut multe sa-mi povesteasca. Despre anii lui de liceu, despre inceputurile Cercetasiei in Romania, despre cum s-a inrolat ca voluntar la Scoala de Ofiteri la inceputul Marelui Razboi si despre bataliile in care a fost ranit si decorat (Cota 789/Cosna si Cota 383/Grozesti). Despre campaniile din Basarabia (1918-1919) si Ungaria (1919).
Ar mai fi putut sa-mi spuna despre entuziasmul cu care a insufletit Cercetasia in perioada interbelica punandu-si in valoare cunostiintele acumulate peste Ocean, la Springfield College, ca bursier al guvenului roman. Despre Clubul Peles / Sinaia al carui presedinte a fost si despre metodica introducerii Educatiei Fizice in randurile armatei romane.
Si nu in ultimul rand despre prietenia frumoasa pe care a avut-o cu Dimitrie (Dimmy), fratele sau mai mare, leader si coleg in primele patrule de cercetasi din Romania, devenit diplomat de cariera dupa terminarea razboiului.

Sunt totusi norocos cu o arhiva de familie. Am jurnale, articole din presa vremii, poze, decoratii si brevete pe care m-am simtit la un moment dat dator sa le scot din sertare si sa le impartasesc si altora, pe o structura discutata cu tatal meu, Radu Mihai Dimancescu.

De ce Povestea unui Cercetas?
Pentru ca in tot ce a facut, bunicul meu a fost insufletit de valorile si principiile Cercetasiei.
Pentru ca fiecare din noi putem sa ne regasim intr-o poveste adevarata.
Pentru ca sa ne aducem aminte de cei carora le datoram recunostiinta.


Alin Mihai Dimancescu
August 2009

4 comentarii:

  1. felicitari pentru acest blog. cuprinde file de istorie absolut necesare, pe care oricine din tara asta ar trebui sa le parcurga si sa retina esentialul - calitatea oamenilor. din pacate, si calitatea oamenilor din tara asta a ramas doar istorie, fata de ceea ce se intampla azi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari.
    Sa fiti mandru de stramosul dumneavoastra. Sincer, putini dintre vechii cercetasii au lasat urmasilor o mostenire asa bogata precum aceasta.
    Ma bucur ca ati onorat cum se cuvine memoria bunicului dumneavoastra, si va multumesc pt generiozitatea de a impartasi si noua, momentele de glorie ale organizatiei Cercetasii Romaniei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Badea Bogdan-Dragos24/12/09

    Felicitari Domnule Dimancescu !

    Un material deosebit, scris cu mare grija si dragoste, care va face cinste si de care bunicul dumneavoastra ar fi fost mandru.

    RăspundețiȘtergere

Three Column Modification courtesy of The Blogger Guide